Posts Tagged ‘impozit’

Umblă vorba prin târgul Internetului că pe masa mult prea nerespectabilor noștri parlamentari – care atunci când nu ocupă locurile comfortabile din Senat ori din Camera Deputaților stau cu jaluzelele de mii de euro trase la geamuri, sperând să nu apară DNA-ul – a apărut un proiect de lege care plănuiește să trateze cărțile exact ca pe țigări și pe băuturile alcoolice. Mai exact, această nouă inițiativă, purtând batjocoritoarea și totuși ironica denumire de „timbru cultural”, reprezintă o acciză introdusă în prețul inițial al unei cărți. De ce? Pentru că de-aia, că așa vor ei. Dar stați liniștiți, că nu doar cărțile sunt vizate. Conform celor de la Adevărul, această acciză cuprinde orice activitate culturală, de la literatură până la piese de teatru, concerte, filme și divertisment, „în scopul protejării şi conservării moştenirii culturale, dezvoltării creativităţii contemporane și promovării valorilor culturale”. Dacă această ultimă frază v-a derutat și vi se pare că nu are absolut nici o treabă cu contextul…înseamnă că nu sunt singurul care crede asta și cel mai probabil este o aberație colosală. Deoarece este absolut normal să protejăm cultura, să conservăm moștenirea culturală și să dezvoltăm creativitatea printr-o majorarea semnificativă a prețului a tot ce înseamnă activitate culturală, conform logicii și raționamentelor celor care ne conduc.

Recitind articolul-sursă postat anterior, am senzația că regăsesc genul de situație la care, probabil, până și Caragiale ar fi în stare să spună „gata, până aici, eu nu mai pot cu ăștia!” Și, într-un fel, l-aș înțelege. Să analizăm puțin situația. Ne aflăm în România anului 2015, secolul 21, conform calendarului unanim acceptat. Suntem un stat membru al Unuinii Europene de 8 ani de zile, facând parte dintr-o alianță diplomatică de o importanță deosebită la nivel global, împărțind drepturi egale cu oameni din state civilizate ale elitei occidentale. State care investesc anual sute de milioane, poate chiar miliarde de euro în educație și în sistemul de învățământ, străduindu-se din greu să faciliteze cât mai mult cu putință accesul la informație, la cultură și îndemnând la o gândire deschisă, rațională și eficientă, specifică unei ere ce se dorește a fi a progresului științific și a bunăstării sociale. Analizând situația tipică jumătății vestice a Europei și transpunând-o pe plan intern, constatăm o înțepătoare antiteză între două lumi ce par la ani lumină una de cealaltă. Ne regăsim într-un impas atipic unei lumi normale, cu mai bine de jumătate din elevii absolvenți de liceu regăsindu-și sudoarea muncii sutelor de ani a părinților, bunicilor și străbunilor, dacă ar fi să-l parafrazez pe Arghezi, undeva sub nota 6. Calificativ destinat cândva acelora care, până acum vreo nouă-zece ani, erau ultimii paria ai societății, cei care nu aveau idealuri prea înalte în viață și care se mulțumeau cu un statut relativ decent. Faptul că mai bine de jumătate dintre absolvenții de liceu din fiecare an se condamnă unui viitor fără perspective prea plăcute, alegând să își lase destinul în voia sorții dincolo de granițele carpato-danubiano-pontice. Paradoxal, aceeași soartă o au și cei pe a căror soartă post-examinală scrie „Admis”. Iar în aceste condiții, singura soluție aleasă pentru sporirea lecturii în rândul tinerilor, un grad de promovabilitate decent și progrese în rândul educației și intelectualizării tinerilor este…majorarea prețului pentru activitățile creative și intelectuale, desigur!

Din câte am înțeles, majorarea nu va fi una substanțială, ci se va încadra „de la 2% din preţul de vânzare al cărţilor la o valoare forfetară de 1 leu”, conform comunicatului de presă emis de Editura Polirom și preluat de Adevărul. Totodată, beneficiarii acestei noi taxe vor fi  „uniunile şi organizaţiile de creatori, dacă îndeplinesc, cumulativ următoarele condiţii: a) desfăşoară activităţi în domeniile literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment şi au fost recunoscute ca fiind de utilitate publică; b) minimum 90% dintre membrii acestora sunt titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe”. Altfel spus, uniunile de scriitori. Genul de oameni care scriu mult și care nu spun mai nimic. Acei scriitori postmoderniști a căror contribuție în cadrul literaturii române este aproape nulă. Oamenii de care nu se aude nimic și care, cel mai probabil, sunt elogiați de către un foarte restrâns cerc de persoane, datorită operelor ambigue și inexpresive pe care le promovează cu atâta mândrie, ca o dovadă a superiorității lor inegalabile. Bine, importantă nu e suma, cât gestul în sine. Acum întrebarea firească este următoarea: oare deținuții noștri, cei mai academici pușcăriabili din Europa secolului 21, vor beneficia de această taxă pe aberațiile pe care le scriu (sau care sunt scrise în numele lor)? Stați liniștiți, asta nu se va întâmpla. Conform aceleiași edituri precizate anterior, „Primii afectaţi de mărirea produsă de TL vor fi cititorii, părinţii şi elevii (timbrul se va aplica şi culegerilor şcolare), deci principalii consumatori de cultură şi de literatură”. Categorie în care cei amintiți anterior nu prea se încadrează.

Să revenim puțin la valoarea monetară a timbrului, care poate părea o enigmă. Cum poate un leu în plus să constituie un asemenea impediment major în calea culturii pentru oamenii obișnuiți? Parafrazând articolul-sursă, timbrul cultural va trebui achitat în avans în cadrul unui tiraj de cărți. Acel tiraj poate să se vână în 3 luni sau în 4 ani, editura neavând garanția că va reuși să își recupereze banii investiți în achiziționarea respectivelor cărți. Acum înmulțiți un leu, poate chiar 2 lei, cu un tiraj de vreo câteva mii de exemplare (asta în cazul unei singure cărți, dar puteți să adăugați și vreo câteva zeci de opere diferite) și calculați totalul. Acel total nu reprezintă valoarea cărții, ci doar suma care va ajunge către cei amintiți anterior. Asta ar însemna, automat, o expunere semnificativ redusă a cărților, de teama unei semnificative pierderi (având în vedere că România e cam la coada clasamentului european în ceea ce privește consumul de cărți la nivelul întregii populații). Pierdere pe care cei din uniuni nu o vor simți deloc, ba dimpotrivă. Dar stați liniștiți, treaba asta cu 2% se aplică doar la cărți și la filme. La concerte și teatru e vorba de 5%.

Pe lângă faptul că, într-un timp foarte scurt, cărțile și, în general, toate activitățile culturale vor fi la același nivel decadent alături de țigări și băuturi alcoolice (și prostituate, cel mai probabil), aștept cu maxim interes campaniile anti-citit, în care cetățenilor frumoasei noastre țări să le fie explicate, cu lux de amănunte, efectele dăunătoare ale consumului de cărți, teatru și muzică asupra organismului și dezvoltării cognitive, precum și pedepsirea aspră cu ani grei de închisoare pentru trafic de cărți. De unde pedeapsa celor în cauză va fi redusă tocmai prin…scrierea unor cărți. Campanii ample de informare, fluturașe cu „cititul dăunează grav sănătății”, centre de dezintelectualizare, cititorii anonimi, actori grăbiți, povești ale celor care, după ani de zile, au renunțat la dependența lor, și toate acestea datorită puterii mistice și infailibile a magicului, divinului timbru cultural. Drept pentru care le mulțumesc enorm respectabililor din Parlament care au venit cu o asemenea idee deosebită pentru stimularea culturii pe plaiurile noastre. Caragiale, te salut cu respect!

Apropo, când vedem și noi un impozit pe maneliști, jocuri de noroc și cancanuri?

Anunțuri