Posts Tagged ‘cinefili’

De fiecare dată după ce vizionez un film, iau cu asalt site-urile „de filme”, pentru a putea compara experiența mea cu a unor cinefili adevărați. De la cinemagia și cinemarx până la imdb, rottentomatoes, uneori metacritic, bloguri și publicații online (în special kamikaze și timesnewroman, care fac niște recenzii à la carte), mă documentez, citesc, analizez și compar argumente mai mult sau mai puțin pertinente, precum și opinii elevate ale unor oameni cu ani buni de filme în spate sau oameni simpli, care tratează un film drept o experiență obișnuită, poate chiar banală, însă care au habar despre ceea ce înseamnă un film și care sunt capabili să evidențieze acele caracteristici care fac diferența într un film bun și unul de duzină. De la o vreme încoace însă, am remarcat apariția unei noi categorii de cinefili. O combinație bizară între descendenți ai Căpitanului Evident (știu, Captain Obvious tradus în română sună cam aiurea pentru hipsterul din voi) și puțină ipocrizie mioritică, mai mult sau mai puțin intenționată, care blamează filmele pentru ceea ce sunt, neavând alt argument decât subiectul filmului în sine. Permiteți-mi să vă prezint câteva cazuri, pentru a vă forma o idee asupra celor menționate.

Astfel, după „Hobbitul: O călătorie neașteptată” am citit una din multele păreri, care se dorea a fi negativă. Bine, nu asta e important, ci argumentul în sine. Respectiva persoană spunea că nu i-a plăcut filmul, deoarece nu era altceva decât „o călătorie din punctul A în punctul B”. Analog, un alt cinefil spunea că „tot filmul ăștia nu fac altceva decât să se plimbe, dom’le!”. Ulterior am stat și m-am gândit: oare care parte din „O călătorie neașteptată” e atât de greu de priceput!? O călătorie, adică o acțiune care presupune deplasarea dintr-un loc în altul, că de-aia e călătorie, fir-ar ea să fie! N-are rost să menționez că respectivii nu menționau nimic despre jocul actoricesc, montaj, scenariu, evoluție a personajelor, chestii care, știți voi, oricum nu sunt importante la un film, că deh, se plimbă, de unde atâtea pretenții… Ideea era că o călătorie în care cineva se plimbă este în mod evident dezamăgitoare. Bine, nu mai contează că s-a mai întâmplat și altceva în film, că au fost câteva momente frumoase, care au adus aminte de trilogia „Stăpânul inelelor”. Plus de asta, condiția fizică. La atâta plimbare, vă puteți închipui cam câte kilograme au dat jos gnomii?

O altă situație de genul acesta am întâlnit (culmea!) tot la un film din trilogia hobbitului năzdrăvan. Ultima parte, mai precis, intitulată mai mult decât sugestiv „Bătălia celor cinci oștiri”. Priviți cu atenție titlul: deci e clar că avem o bătălie, acțiune care presupune conflict și contact fizic, precum și cinci oștiri, adică cinci armate. Toate bune până aici? Atunci trecem la o părere avizată a unui cinefil, care ne spune că nu i-a plăcut filmul deoarece nu era nimic altceva decât „un film cu bătăi”. Sincer, oricât de mult mi-aș fi dorit să văd orcii împărțind panseluțe elfilor și armata oamenilor să trimită numai bezele și fluturași spre oastea condusă de Thorin Scut-de-Stejar, a trebuit să mă mulțumesc cu o bătălie. Dar acum serios, de unde până unde bătaie într-un film despre o nenorocită de bătălie a cinci oștiri!? Cine se gândește la toate aberațiile astea, nu pot să înțeleg. Dar nu se termină aici. Un alt utilizator susține că a fost profund nemulțumit de „un interminabil zăngănit de arme și strigăt de luptă”. Acum înțeleg, nu știu cine a făcut parte din echipa de producție, însă o asemenea greșeală este absolut impardonabilă. Nu puteau și ei să le pună niște amortizoare, niște perne de puf, ceva, să nu le zăngăne armele în halul ăla? Și cine a mai pomenit de strigăte în timpul luptei? Sau înainte? Sau…după? Așa ceva…de unde până unde?

Ultimul caz, dar nu cel din urmă, am avut „plăcerea” de a-l regăsi într-o părere a unui utilizator în legătură cu filmul „Dumb and Dumber To”. Nu e tocmai un film de referință în istoria cinematografiei moderne, nici măcar un film-cult, care să inspire generații întregi de fani. E doar o simplă continuare a unui film de comedie de acum vreo 20 de ani, cu Jim Carrey și Jeff Daniels. Priviți cu atenție titlul, deoarece acesta reprezintă chintesența întregii afirmații a respectivului cinefil. Acesta era nemulțumit de jocul actoricesc al celor doi actori amintiți anterior, pe motiv că „se comportă de parcă ar fi niște retardați”. Acuzați. De retardism. Într-un film intitulat „Dumb and Dumber”. Tăntălăul și gogomanul, dacă ar fi să folosim traducerea abruptă din limba română. În regulă, înțeleg, nu e cel mai grozav film făcut pe o rază de zece galaxii, e foarte probabil să fie considerat unanim un film prost, dar de aici și până a acuza personajele de retardism, într-un film în care se presupune că personajele n-ar trebui să fie desprinse tocmai din vreun cerc literar ori un concert de operă, ci să fie absolut cretine (pentru că asta e ideea filmului!), mi se pare un gest de ipocrizie, rodul unei aroganțe inexplicabile și o minunată demonstrație de cinism inutil.

Mi-aș fi dorit ca acest gen de reacții să fie cât mai restrânse, însă au început să capete amploare, ceea ce nu-i tocmai benefic. Nu știu dacă sunt doar recenzii sarcastice sau se doresc a fi într-adevăr serioase. Mă simt depășit de situație. Am senzația că mie îmi scapă ceva ce toți ceilalți sesizează mult mai ușor. Aștept recenziile care să spună că „Nașul” e un film nasol pentru că mor prea mulți oameni, că în „Tăcerea mieilor” Hannibal Lecter e de-a dreptul malefic și înspăimântător, că în „Fight Club” e prea multă violență și că în „Terminator” Arnold Schwarzenegger seamănă mai mult a robot decât a om. Până atunci, rămân cu deziluziile mele în materie de filme. Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva recenziilor negative, ba dimpotrivă, le consider extrem de benefice, atâta vreme cât sunt bine argumentate. Totuși, nu neg posibilitatea ca problema să fie la mine. Sper doar ca, în timp, să devin și eu capabil să înțeleg pe deplin ceea ce, din câte se pare, îmi scapă de atâtea ori – evidentul. Sau, mă rog, orice ar fi acel ceva.

Anunțuri