50 de umbre ale penibilului

Posted: 18 Februarie 2015 in Diverse
Etichete:, , ,

Așa cum probabil v-ați dat seama, tentativa de articol de mai jos face referire la o serie de cărți proaste și la o adaptare filmică mai proastă. Dacă ați apreciat cartea și filmul, atunci vă sugerez să vă retrageți elegant până mai aveți ocazia, deoarece nu cred că următoarele rânduri vă vor încânta. Acum aveți ocazia să ieșiți.

Nu? Sigur? Bine atunci.

În majoritatea cazurilor, apartenența la un grup social relativ superior din punct de vedere intelectual, așa cum este unanim considerată clasa de filologie din orice liceu, reprezintă o experiență satisfăcătoare, adesea acest periplu de patru ani fiind un adevărat festin cultural pentru un adolescent dornic de a accede la o cunoaștere oarecum superioară. Însă așa cum orice acțiune are și reacțiune, câteodată această experiență poate avea efecte nebănuit de nefaste. Mai ales că, uneori, am prostul obicei de a-mi întreba stimabilele și deosebitele mele colege ce mai citesc atunci când nu învață comentarii pentru BAC. Însă trebuia să mă aștept că nu tot timpul voi primi răspunsuri care să mă inspire ori care să mă determine să mai pun și eu mâna pe vreo carte mai acătării. Un exemplu elocvent a avut loc anul trecut, când am întrebat o colegă de care știam că lecturează destul de avid ce mai citește. La care îmi răspunde, cu o grimasă vădit satisfăcută, deși ușor mascată: „50 de umbre ale lui Grey”. La care eu, iobagul nu prea dus la oraș: „ce, cum, când?” Și se apucă să-mi explice: că e o tipă virgină, care se angajează la nu știu ce tip, și să vezi, că ăla-i așa, că-i masochist și să vezi ce-i face… După ce am pierdut-o pe la jumătatea explicației, am încercat să închei sec: și asta e singura carte? „Nuuu, să vezi, că-s vreo 3 volume!” La care eu, cum spuneam, din vârful dealului, mai bădăran: „adică vrei să-mi spui că 50 de umbre asta e, de fapt, o carte în care un el și o ea fac sex în 3 volume?” La care tipa rămâne perplexă. Al nouălea cerc al iadului și-o funie lungă și groasă îi mai trebuia, să mă lege și să mă trimită pachet. „Păi..cam…da…”, îmi răspunde forțat, abținându-se cu tot calmul proverbial să nu-mi arunce vreo două lopeți de palme peste față. Și continui să-i dau dovadă de incultură: „Păi și ce-i atât de fascinant în asta?” Un surâs discret. Cât de incult eram în ochii ei în acele clipe… „Păi, să vezi ce-i face, că e mai așa și pe dincolo, și o ia așa, și o pune așa, și cu chestii, treburi, socoteli, mai necreștinește”… Moment în care am avut parte de vreo 2 minute bune de descriere a acțiunii. Eu, pauză totală. O dădusem în neandhertalism extrem: „bun, să zicem că pricep…și totuși, ce-i atât de interesant în asta? Că Grey sau cum l-o chema o bate pe aia de-i sar capacele și că ei, de fapt, îi place?”

La care ea îmi aruncă bomba…„Păi să vezi, că în al treilea volum se căsătoresc și au și copil!” Mda. Ce-ți mai poți dori de la viață…

Am rămas pe gânduri vreo câteva minute bune, încercând să pricep cum stau, de fapt, lucrurile cu această nouă saga pe lângă care Twilight-ul părea o simplă vânătoare de muște. Apoi am încercat să fac o analogie cu anumite principii de viață. Stăteam și mă gândeam logic: din câte știu eu și am învățat de-a lungul timpului, nu-i frumos deloc să dai într-o femeie, se spune că pe o femeie să n-o lovești nici măcar cu o floare. Da’ de biciuială și de legare de mâini, de tavan și de alte părți aferente nu specifică nimic, nici un proverb? Acum, brusc, femeile acceptă, ba mai mult, adoră violența? Altfel nu-mi explic de ce o astfel de scriere este unanim acceptată și distribuită în zeci milioane de exemplare în toată lumea, făcând dintr-o carte mediocră un bestseller de zile mari. Simțeam cum tot sistemul meu de valori se prăbușea precum Turnurile Gemene, sub delicat de grotesca privire nedumerită a colegei mele, care nu prea înțelegea ce mi se pare atât de nefiresc în legătură cu acea mirobolantă trilogie, de o valoare culturală incontestabilă pentru întreaga lume. Apoi am redus totul la niște calcule mai simple: cam cât de bogat și de arătos trebuie să fiu ca să-mi permit să schingiuesc până la limita frumuseții o femeie, iar ea, în loc să anunțe autoritățile, să spună că îi place, ba dimpotrivă, să își dorească mai mult!? Dacă în loc de un milionar tânăr și arătos ar fi fost vorba de un supraponderal la vreo 45 de ani, ar fi fost hărțuire sexuală, nu? Protagonista ar fi sunat la poliție, cartea s-ar fi terminat după vreo câteva zeci de pagini, feministele ar fi urlat ca din gură de șarpe că e violență domestică, să se ia măsuri și așa mai departe. Cum se schimbă lucrurile când e vorba de unul tânăr și bogat…

Acesta a fost primul meu contact cu cele 50 de umbre ale lui Grey. Un periplu scurt, ambiguu și inutil, pe care eram sigur că îl voi uita. De fapt, așa a și fost. Până în acea zi, când am văzut, în mod întâmplător, trailer-ul adaptării cinematografice. Absolut superb. Când credeam că am scăpat de seria vampirilor strălucitori, acum vine o altă serie care să excite până la refuz adolescentele între 15 și 35 de ani din toată lumea. Rated R pentru nuditate, tot tacâmul. Internetul o luase deja razna, toată lumea (mă rog, jumătatea feminină) așteptând cu un interes exorbitant ceea ce, probabil, pentru toți bărbații din lume ar fi reprezentat un alt chin prin care ar fi trebuit să treacă de dragul persoanei iubite. Și pentru ca tot acest tablou apocaliptic să fie complet, filmul avea să fie lansat de Valentine’s Day. Adică un film care exploatează violența de cuplu și promovează masochismul apare în cinematografe tocmai în ziua internațională a iubirii. Ironie subtilă sau stupiditate excesivă?

În rândul colegelor mele, interesul pentru acest film a fost unul foarte ridicat. Motiv pentru care am decis să mă interesez cine e autoarea acestor cărți care au făcut atâta vâlvă atât în clasa mea, cât și în întreaga lume. Astfel am aflat că ilustra autoare se numește Erika Leonard, semnând sub pseudonimul de E.L. James. Stimabila a căpătat inspirație pentru cele trei cărți după ce a văzut seria Twilight (coincidența naibii!) și a fost atât de marcată de „puternica poveste de iubire” (mi se face rău!), încât a decis să scrie ea însăși o poveste care să-i aibă protagoniști pe cei doi vampiri cu abilități de neoane. După ce a fost făcută cu ou și cu oțet pe toate site-urile de ficțiune pe care a publicat povestea proaspăt scrisă, a decis că e cazul să facă ceva semănător, însă nu chiar atât de evident încât să se prindă chiar toți fraierii. Motiv pentru care a decis să scrie, pe baza unor fantezii pe care probabil că i-ar fi plăcut să le trăiască, trilogia celor 50 de umbre, pe care ulterior a vândut-o pe o sumă ridicolă de bani (oare am menționat că respectiva are în jur de 50 de ani?). În urma comercializării acestor cărți, Erika a reușit să o depășească la numărul de vânzări în Marea Britanie pe J.K. Rowling, autoarea seriei Harry Potter, vânzările la funii au crescut enorm în magazinele de bricolaj, iar aceasta a intrat în topul celor mai influente 100 de persoane din lume, realizat de publicația „Time”. Și-a mai pierdut cineva încrederea în umanitate?

În ciuda calității îndoielnice a cărților, mă așteptam ca filmul să aibă o mulțime de recenzii pozitive, iar publicul-țintă, cel feminin mai exact, să fie extrem de mulțumit de această viitoare capodoperă cinematografică a anilor 2010. Așadar, iau la rând site-urile de filme, pentru a vedea opinia celorlalți. Surpriză: pe imdb, nota acestui film era undeva în jur de 3,5, iar criticii de pe rottentomatoes ștergeau pe jos cu filmul de parcă era un mop într-un azil de bătrâni. Bine, la criticii de film poate fi interpretabil, deoarece aceștia pot fi influențați de o sumă de factori, precum și de anumite preferințe/antipatii pentru actori ori regizori hollywoodieni, însă în cazul celor câteva zeci de mii de oameni care au acordat un calificativ acestui film nu cred că poate fi vorba de asemenea lucruri. Majoritatea plângerilor legate de acest film au avut în vedere jocul actoricesc, care a lăsat extrem de mult de dorit (actori anonimi, prestații pe măsură), chimia dintre personaje, aproape inexistentă, ambii protagoniști chinuindu-se inutil să pară că formează un cuplu, intriga filmului (care a respectat cu strictețe cartea – adică o tentativă eșuată lamentabil de literatură erotică, înclinând spre pornografie) pusă extrem de neprofesional în scenă și nu în ultimul rând, dialogurile, aceasta fiind principala caracteristică blamată a filmului. Din câte am înțeles din majoritatea recenziilor, dialogul din film este absolut dezastruos, planând între texte ridicole, care pentru un public feminin între 14 și 18 ani ar putea să pară extraordinar și replici chipurile fanteziste, însă care, de fapt, nu sunt altceva decât o sursă constantă de dureri de cap. Și, din câte am înțeles, nici scenele de sex, punctul de atracție al filmelor, n-au fost cine știe ce, însumând un total de aproximativ 20 de minute. Concluzia? Un film absolut teribil, cu o distribuție jenantă, scenariu de duzină, asemeni celor trei cărți, însă apreciat de feministe, care, chipurile, militează împotriva violenței asupra femeilor și adulat de o mulțime de femei care au cam rămas în urmă cu gradul de maturitate. Să nu uităm, dacă arată bine, e totul în regulă, dacă nu, 112 și știrile de la ora 5!

Și ce mare lucru? E doar un film, ați putea spune. Sunt doar niște cărți. Cui îi pasă? N-ar trebui să le luăm în serios! Corect, noi nu. Însă gândiți-vă la care este scopul acestor producții. Problema pe care o am cu astfel de filme, de la Twilight până la 50 Shades, este efectul pe care îl au asupra publicului feminin. Nu e nici un secret faptul că femeile sunt mult mai emotive și mai sentimentale decât bărbații. În urma citirii unor astfel de cărți și a vizualizării unor astfel de filme, așteptările femeilor într-o relație se dau automat peste cap. Toate își doresc să aibă un vampir musculos și strălucitor sau un masochist arătos precum Grey alături de ele, astfel încât, la primul contact cu realitatea, acestea vor suferi o decepție majoră. În aceste condiții, un bărbat se află în fața unei enigme indescifrabile, nefiind capabil să înțeleagă mecanismele încurcate ale rațiunii unei femei. Ceea ce pentru un bărbat ar putea părea absurd, pentru femei este mai mult decât normal, ba chiar acceptat. Gândiți-vă cum ar reacționa un bărbat atunci când persoana iubită i-ar cere să o lege în lanțuri și să o biciuiască. Iar mai apoi, cum ar fi privit în rândul anturajului femeii dacă acesta ar refuza. Ar fi catalogat drept un laș, un nenorocit și un fricos notoriu. Bine, condiția ar fi ca el să arate bine. Pentru că dacă aspectul fizic nu este întocmai cel promovat de societate, atunci e clar abuz domestic, viol și așa mai departe. Altfel spus, filmele de acest gen creează un cerc vicios de utopii absurde și de lucruri care nu au de-a face cu realitatea, tocmai datorită incapacității, naivității ori simplului refuz al unei mari majorități a persoanelor de sex feminin de a accepta diferența dintre realitate și ficțiune.

Gura târgului zvonește că vor mai urma încă două filme. Cam câte filme atât de „profunde” și de „intelectuale” mai trebuie să apară pentru ca adolescentele până în 35 de ani să nu mai pună botul la astfel de producții de 2 lei? Probabil foarte multe. Atât de multe încât acest gen să devină unul de sine stătător. În final, numai banii și publicitatea contează. Până acum, filmul a strâns cam 100 de milioane de dolari la box-office, iar de publicitate a avut parte și o să mai tot aibă. Adolescente și femei fanteziste o să tot existe în lume, iar producții care să le satisfacă cererea vor veni pe bandă rulantă. Astfel, împotriva concepției majoritare, nu ne mai rămâne decât să condamnăm aceste producții pentru ceea ce sunt, și anume niște elogii ale penibilului.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Iar acum mă adresez celor pentru care atât cartea, cât și filmul reprezintă adevărate nestemate ale literaturii și cinematografiei universale. Voi fi puțin mai dur, așa cum dânselor le place.

Așadar, doamnelor, domnișoarelor, infailibilelor, puștoaicelor care vă transcedeți nasul la cote paradoxale și vă aprindeți ca fitilul de la chibrituri la orice remarcă negativă asupra acestui gunoi cinematografic și literar, vă sugerez să vă mai luați nasul la purtare, să ieșiți din zona de comfort și, dacă nu vă jignesc prea tare, să faceți un minim de efort și să vedeți și voi un film serios. Sau, într-un moment de nebunie extremă, să puneți mâna și să citiți și voi o carte calumea. Da, sunt mii de alte cărți mai bune decât alea 50 de umbre. A, și am uitat să precizez. Dacă vă prind că o dați în Twilight sau alte petarde literare de genul ăsta, așteptați-vă ca, în vreo discuție despre literatură sau artă (dacă veți avea vreodată una) să vă luați vreo câteva capace din senin. Oricum, bucurați-vă. Datorită celor ca voi, astfel de filme vor apărea din ce în ce mai des, indiferent cât de penibile vor fi, pentru că voi sunteți suficient de…curioase încât să vedeți orice creație de genul. Voi le sponsorizați. Le meritați, dragelor, cu vârf și îndesat. Din fericire, mai sunt printre voi și adolescente/femei care, probabil, nu agreează acest gen de producții și care nu vă împărtășesc entuziamsul. Aveți, vă rog, puțină decență și respectați-le decizia.

P.S: Pentru cele care sunt curioase să afle prin ce e nevoit să treacă un bărbat în timpul unui asemenea film, de dragul vostru, vă sugerez să citiți acest articol de-a dreptul superb, cu speranța că veți înțelege că nu toată lumea e în stare să aibă o perspectivă atât de unidimensională precum a vostră. Stimabilelor!

P.P.S: Nu încercați să aruncați imediat într-o conversație Nymphomaniac, filmul lui Lars von Trier, drept contraargument. E ca și cum am compara mere pădurețe cu mere de import.

Anunțuri
Comentarii
  1. :)) Epic! Delicios articol!! Mi-am și imaginat protagoniștii dialogului … clasa de filo, păr negru, cârlionțat ( Oare cine să fie înfocata filoloagă?!?! :)) Aaa, da, știiiiiuuu!!! :)))) … ) am râs cu lacrimi! Felicitări, Raul!

    • Raul Săran spune:

      Vă mulțumesc foarte mult pentru vizită și pentru feedback! Cât despre colegă…cred că știm amândoi despre cine e vorba :). Mă bucur foarte mult că v-au plăcut cele câteva rânduri pe care le-am expus. Sper, totuși, să citiți și articolul la care am făcut referire spre final. Acela este de-a dreptul sublim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s