Sommes-nous ou ne sommes-nous pas Charlie?

Posted: 10 Ianuarie 2015 in Diverse
Etichete:, , , , , , , , , ,

Suntem noi sau nu suntem Charlie, în vremuri în care libertatea de exprimare, oricât ar fi de acidă, este pusă la zid de către o religie care, în timp, pare să-și fi uitat scopul inițial?

Țin minte că, acum câțiva ani, foarte mulți români erau ofensați vizavi de chestiunea satirei făcute de francezi asupra poporului nostru. Nu știu cât de mult i-a despărțit pe compatrioții noștri să pună și ei mâna pe arme și să se îndrepte val-vârtej spre Paris. Însă n-am făcut-o. De ce? Pentru că dacă am învățat ceva ca popor în acești 25 de ani de libertate, este că atunci când se lansează un atac la adresa noastră, îl întoarcem pe același cale. Plus că românul este mare amator de umor încă din cele mai vechi timpuri. Așadar, am descoperit oportunitatea ideală să „facem mișto” de „franțuji” fără a întâmpina repercusiuni din partea unor alte popoare occidentale. Așa că ne-am pus pe treabă. Am fost satirizați? Nici o problemă, vă arătăm noi cum se face. Așadar, am început și noi să luăm „la satirizat” poporul din Hexagon. Tocmai noi, țară chipurile francofonă. Rezultatul s-a ridicat pe măsura așteptărilor, iar lucrurile au decurs normal mai departe. La urma urmei, cam acesta e farmecul unei satire. Însă, la urma urmei, e dreptul fiecăruia să aibă opinii diferite. Probabil unii pur și simplu nu apreciază satira. A, care satiră…

Desigur, cea pe care au făcut-o jurnaliștii publicației extremiste Charlie Hebdo la adresa profetului Mahomed. Probabil veți fi tentați să spuneți că, în cazul nefericitului atac din Paris, jurnaliștii au mers prea departe. Iar acum vine întrebarea: unde e libertatea de exprimare dacă există astfel de constrângeri? Caz în care, bineînțeles, ne vedem nevoiți să ne învârtim în același cerc vicios cu nuanțe filosofice: unde începe și se termină libertatea și dacă, firesc, mai există libertate și egalitate atâta timp cât libertatea mea înseamnă o opresiune a libertății celuilalt. E firesc, probabil unii ar considera actele revistei Charlie Hebdo atac la persoană ori blasfemie. De unde și întrebarea firească: dacă el are dreptul să mă satirizeze, eu de ce nu am dreptul să-l omor, din moment ce mi-a insultat principiile de viață? De ce libertatea lui este mai presus decât a mea?

Cele câteva rânduri pe care le-ați citit mai sus nu reprezintă nimic altceva decât o gândire specifică Evului Mediu. Sau, dacă e să ne raportăm la vremurile noastre, tipică islamiștilor. Sau islamului, depinde de perspectivă. Dacă raționamentele dumneavostră se aseamănă celor prezentate în paragraful de mai sus, e grav. Deoarece, într-o bună zi, în mod absolut inconștient, v-ați putea regăsi în locul celor doi teroriști. Bine, probabil nu toți islamiștii gândesc la fel, iar o generalizare ar fi oarecum ridicolă. Majoritatea islamicilor sunt oameni școliți și la locul lor. Singura diferență este că, în loc de ciomege în cap, astăzi se folosesc arme de foc, omuciderea fiind relativ mai facilă. În rest, pentru cei preocupați de astfel de manifestații, asemănările sunt izbitoare. Într-adevăr, se spune că istoria se repetă pentru cei ce nu învață din greșelile trecutului.

Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva religiei și îi respect pe toți oamenii preocupați de cele spirituale. Însă nu țin minte să fi văzut în secolul 21 creștini, indiferent de cultul din care fac parte, să pună mâna pe arme și să ucidă cu sânge rece în stânga și în dreapta pentru o astfel de satiră la adresa celor sfinte. Astfel de cazuri, precum acest atentat, nu fac decât să ne arate că, în secolul 21 (mă simt nevoit să repet treaba asta ca pe un laitmotiv), secol care se dorește a fi al inovațiilor și al progreselor medicale, științifice și tehnologice, un astfel de act este încă posibil.

Din câte am înțeles, pentru musulmani, atacul la adresa celor sfinte le conferă automat libertatea de a acționa în mod violent, deoarece Allah le dă voie. Tare aș fi curios să aflu pe baza căror raționamente își construiește acest Allah al lor sistemul de gândire. Sau, mă rog, cei care propovăduiesc astfel de ideologii în numele acestuia. Fiind născut și crescut într-o Europă post-comunistă, am învățat că indiferent cât de tare cineva ar fi lovit cu puterea cuvintelor, arma nu e întotdeauna o opțiune, iar simplul fapt că este folosită împotriva altcuiva demonstrează o acută lipsă de intelectualitate și civilizație. Însă ceva mă face să cred că în Coran nu scrie asta.

Sper să vină acea zi în care poporul islamic (sau, mă rog, cei mai de seamă reprezentanți ai acestuia) să realizeze adevărata semnificație a evenimentelor care au avut loc în această zi istorică de 7 ianuarie. În mod absolut involuntar, punând religia în prim-plan, aceștia au reușit să ne determine mai tare să cerem dreptul la liberă exprimare și să devenim ceva mai sceptici în privința influenței pozitive a religiei în rândul populației globale. Deoarece, dacă stăm să reflectăm puțin, ce poate fi mai nobil decât să mori pentru propriul ideal? Iar în acest caz, moartea în numele liberei exprimări, indiferent de impedimente politice, sociale ori religioase, mă determină să spun și eu, asemeni unui întreg popor francez, Je Suis Charlie. Probabil risc să fiu puțin ipocrit, conform spuselor lui Jean-Simon Gagne, însă ceea ce mă determină să fiu solidar cu cei care apără publicația franceză este faptul că am văzut destule episoade ale unor producții cu rol satiric precum South Park sau Family Guy – practic, producții care fac același lucru, doar că sub forma unor animații – care abordează, de asemenea, nonconformismul și libertatea de a satiriza orice și pe oricine. Pentru că am văzut că, dincolo de lucrurile care pot părea ofensive, satira este o formă de creativitate.

Je Suis Charlie!

Je Suis Charlie!

Peste ani, redactorii celebrei publicații franceze vor rămâne cunoscuți drept martiri ai libertății. Iar teroriștii vor fi, treptat, dați uitării. În locul lor vor apărea alții, iar activitatea lor se va perpetua indiferent de consecințe. Ei au mitraliere, rachete și alte arme de genul. Noi, ceilalți, avem cuvinte. În final, pe ei îi va durea mult mai tare decât pe noi. Nu credeți? Ia uite ce tare i-a durut acum. Și ceva îmi spune că rana se va intensifica, odată cu trecerea timpului. Nu știu de ce am vaga impresie că e doar începutul. Sper să mă înșel.

În binecunoscutul stil satiric, următorul număr al revistei a avut titrat pe copertă mesajul «Merci, les terroristes». Mulțumiri pentru ce? Pentru tirajul de milioane de exemplare pe care l-a înregistrat primul număr al revistei după atentat. Asta în condițiile în care tirajul normal era de 60.000 de reviste. La urma urmei, e și asta o formă de marketing.

În final, las aici ilustrația lui Lucille Clerc. Deoarece consider că exprimă cel mai bine adevărul enunțat de Victor Hugo cu sute de ani în urmă.

„Nici o armată din lume nu poate rezista unei idei a cărei timp a sosit”, spunea ilustrul gânditor francez. Deși, în cazul acesta, ideea nu e tocmai nouă. Însă e la fel de grăitoare precum a fost în momentele-cheie ale istoriei.

Distruge unul, mii se vor ridica – Lucille Clerc

 

P.S: Pentru cei care spuneți că francezii sunt un popor care își bat joc de toată lumea. Iată-i pe englezi, probabil cei mai mari dușmani ai francezilor, împotriva cărora au avut nenumărate războaie de-a lungul istoriei, luându-le apărarea celor din Hexagon și punându-i la zid pe extremiștii islamici. Probabil un exemplu de solidaritate și civilizație așa cum probabil nu vom vedea în partea asta, mai estică, a Europei pentru cine știe câți ani de-acum încolo.

Publicații britanice (via 9gag.com)

Publicații britanice (via 9gag.com)

P.P.S: Acestea fiind spuse, întrebarea care rămâne este una singură. În aceste vremuri în care libertatea de exprimarea se plătește cu moartea, voi sunteți Charlie?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s