Literatura română, între colaps și obscuritate

Posted: 5 Ianuarie 2015 in „Aripi Tinere”, Diverse
Etichete:, , , , ,

În ultimul secol, literatura română a cunoscut un proces complex de metamorfoză, oscilând între ideal și neant. Perioada interbelică a fost una dintre cele mai înfloritoare din istoria literaturii, evidențiindu-se prin opera distinsă a unor poeți precum Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi ori Ion Barbu, care au ajutat la procesul de sincronizare a literaturii noastre cu restul Europei, inovând totodată printr-o sumedenie de noi concepte filozofice. Însă odată cu apariția perioadei comuniste, întreaga moștenire lăsată de cei amintiți precedent a fost eradicată în totalitate, fiind promovată o cultură de tip marxist-leninistă, prezentând puternici accente socialiste, în care rolul principal îl constituie proletarul, promovat drept erou al neamului, în detrimentul intelectualului opresiv. În aceste condiții, literatura română a stagnat, iar astăzi trăiește o perioadă extrem de „confuză”, ajungând într-un punct critic, în care pare să nu își mai regăsească identitatea și dezvoltarea începută înainte de 1947.

Pentru a încerca să determinăm cauzele care afectează literatura în prezent, este necesar să aruncăm o privire în trecutul nu foarte îndepărtat, pentru a descoperi acel „ceva” datorită căruia este extrem de greu să găsim o operă românească de calitate superioară scrisă în zilele noastre.

Proletcultismul – drumul spre neant

Așa cum am menționat anterior, regimul comunist a fost impus în țara noastră la jumătatea secolului al XX-lea, în urma abdicării forțate a Regelui Mihai I. Schimbarea la nivel politic se reflectă însă în toate structurile sociale și artistice. Astfel, în anul 1948 începe o adevărată perioadă de genocid cultural, numită „perioada proletcultistă”, în care valorile artistice anterioare sunt negate, iar literatura trece printr-un proces de „epurare”. Încep atacuri la adresa unor mari poeți, precum Lucian Blaga ori Tudor Arghezi, iar mari oameni de cultură precum George Călinescu ori Nicolae Manolescu devin cenzurați. Lista se extinde până la clasici și romantici, însuși opera lui Mihai Eminescu suferind drastice schimbări, fiind acceptate doar pasajele care puteau fi exploatate ideologic. Bibliotecile lui Eliade și Eugen Lovinescu, ticsite de volume de o valoare inestimabilă, sunt confiscate și arse. În mod evident, cei care opuneau rezistență deveneau „dușmani ai regimului”, fapt pentru care erau „răsplătiți” cu excursii în spatele gratiilor ori în ocnele de sare, puțini fiind cei care au apucat să părăsească țara care se transforma cu repeziciune într-o închisoare.

În asemenea condiții, era clar că arta va avea mult de suferit, lucru care s-a și întâmplat. Conform principiului socialist, aceasta trebuia să reflecteze realizările fastuoase ale regimului, precum și izbânda proletarului, etalon al productivității. În opinia lor, arta ar fi trebuit să coboare de pe înaltul piedestal de argint și să se „integreze” în fabrici, uzine ori C.A.P-uri, deoarece experiența artistică proletară este diferită și net superioară experienței artistice burgheze. Dacă în peisajul epic s-a insistat pe o promovare intensă a proletarului, Stalin definind scriitorul drept „inginer al sufletelor” (sesizați ideea?), la nivel liric a avut loc o puternică desacralizare a poeziei, aceasta fiind deposedată de toate valorile morale și de toate caracteristicile care o desăvârșeau ca artă supremă, fiind acum doar un alt mijloc de propagandă. Acesta a fost punctul în care, poate pentru prima dată în istorie, literatura română a suferic un proces acut de involuție, ale cărui efecte constituie cauza principală a situației în care aceasta se află în zilele noastre.

Generația șaizecistă – iluzia liberalizării artistice

Odată cu anii ’60, controlul ideologic asupra literaturii se diminuează semnificativ, comuniștii revenind oarecum la sentimente mai bune față de „rebeli”, în sensul că erau liberi să scrie despre orice, atâta timp cât nu se revoltau împotriva partidului unic. În asemenea condiții, literatura română încearcă, treptat, să revină pe făgașul normalității. Primul pas, resacralizarea poeziei, o încercare de a redescoperi valorile spirituale pierdute odată cu apariția proletcultismului. Valorile estetice și spiritual sunt restaurate în cadrul genului liric, promovându-se frumosul ca element primordial în opera literară, precum și o tonalitate subiectivă, înclinând spre o poezie de tip blagiană. Astfel, în literatură apare un nou curent literar, și anume neomodernismul, precum și o nouă generație de scriitori, printre cei mai remarcați numărându-se Nichita Stănescu cel mai important poet postbelic, în viziunea lui Ștefan-Augustin Doinaș), Nicolae Labiș (ați fi surprinși să aflați ce mesaj ascunde poezia „Moartea căprioarei”!), Marin Sorescu ori Ana Blandiana, care izbutesc să promoveze o literatură aparent inofensivă, însă care, de fapt, ascundea numeroase critici la adresa regimului. Mascat cu eleganță în spatele unor figuri de stil mult prea subtile pentru membrii cenzurii, apelul la deșteptare națională a fost propagat pe întreg teritoriul României. Totodată, a început o promovare masivă a unor scriitori și poeți interziși, precum Mircea Eliade ori Lucian Blaga, prin intermediul tipăririi ilegale a operelor acestora. Românii începeau să devină familiarizați cu „arta cititului printre rânduri”, așa cum bine au remarcat Horia Patapievici și Octavian Paler în studiile lor. Părea că totul va fi bine. Însă doar părea.

În scurt timp, comuniștii au înțeles că e ceva la mijloc. Astfel, Nicolae Labiș moare călcat „din greșeală” de tramvai, iar toți acești poeți sunt ușor „dați la o parte”. Adică opera lor este oarecum acceptată, într-o anumită măsură (și aceea redusă), însă nu erau considerați parte integrantă a literaturii. În continuare, adevărata literatură se baza pe revoluția și ascensiunea partidului comunist și a principiilor sale, gravitând în jurul uzinelor și proletarilor.

Prezentul – între „nu prea” și aproximativ

Revoluția din 1989 a venit ca o descătușare, atât pentru România, cât și pentru restul Europei. Era vremea liberalizării totale, atât la nivel social, cât și literar, era începutul unei ere a exprimării libere și a unui nou și prosper început. Cenzura a fost eradicată, iar vechiul sistem de valori a fost readoptat. În literatură, lucrurile ar fi trebuit să reflecte exact acest fapt. Realitatea a fost însă cu totul alta.

Eliberarea de sub jugul socialist a adus, odată cu aceasta, o stare de confuzie la nivel general. Sincronizarea cu literatura occidentală ar fi părut, în viziunea unora, o relativă utopie. Scriitorii aserviți regimului au continuat să scrie în nota obișnuită, în vremurile ce sistemul generației șaiseciste s-a pierdut undeva pe drum. Toată lumea dispunea de libertate absolută, însă nimeni nu era absolut sigur de cum vrea s-o folosească. Unii au început, asemeni vitejilor după război, să scrie cu dispreț împotriva regimului. Majoritatea au început să explice, de la un capăt la altul, intregul sistem comunist, precum și viața într-un asemenea regim, continuând până în zilele noastre. Alții s-au apucat de scris, sperând ca între timp să găsească și un scop. Între timp, în literatură a apărut postmodernismul, curent care…nu explică prea clar ce propune și care-i sunt particularitățile. În orice caz, este un curent de factură modernă, care, asemeni celor zece curente moderne care l-au precedat, își propune să inoveze…cumva. Și să ofere libertate de exprimare, înlăturând rigorile literare…într-un fel. Toate acestea ar fi trebuit să ducă la o deosebită dezvoltare a literaturii române. Din păcate, totul s-a dovedit a fi un fiasco, ale cărui efecte se resimt încă în scrierile contemporane.

În momentul de față, cărțile se împart în două categorii: fie sunt atât de banale, încât practic nu reușesc să transmită absolut nimic (deși se vor a fi foarte elevate), fie sunt atât de abstracte încât…devin banale. Și asta deoarece toată lumea scrie. E bine, deși nu e recomandat. Asistăm la o devalorizare acută a romanului, precum și la o nouă etapă de confuzie la nivel liric, unde avem de-a face din nou cu o poezie dezumanizată, care, în ciuda eforturilor, nu transmite mai nimic. Nici măcar celebrii artiști ai cititului printre rânduri nu mai sunt capabili să descifreze această nouă operă atât de fadă, încât este lipsită de esență. Iar exemplele pozitive sunt mult mai puține decât au fost în alte vremuri, ajungând la un minim nepermis. S-a ajuns, practic, la niște vremuri în care nu mai avem ce citi deoarece tot ce se scrie lasă mult prea mult de dorit. Dintre poeții și scriitorii contemporani aș dori să adaug doar câteva nume: Marta Petreu, Ion Mureșan, Horia Gârbea, Elena Ștefoi Ion Stratan, Sorin Preda, Mircea Nedelciu și lista continuă. Ați auzit de vreunul dintre aceștia? Prea puțini au făcut-o. Asta deoarece nu au reușit să îmbogățească sau să inoveze cu nimic literatura română. Vremurile s-au schimbat, însă, din păcate, stagnarea persistentă de mai bine de jumătate de secol continuă. Nu există o direcție, un ideal, un sistem de valori. Există, în schimb, libertatea de a scrie despre orice. Dar atunci, de ce tot ceea ce se scrie în zilele noastre este de o calitate îndoielnică?

 

Probabil unii dintre voi vă întrebați care e rostul acestui articol. Ei bine, acesta are menirea de a explica de ce literatura română a zilelor noastre este, practic, inexistentă, iar prin această scurtă lecție de istorie am încercat să prezint cauzele pentru care România este, momentan, „la pământ” din punct de vedere cultural. Deoarece astăzi, literatura română s-a pierdut undeva între autobiografia Andreei Esca și „Levantul” unui Cărtărescu greu de asimilat, între ecourile pierdute ale lui Dan Puric și luptele cu morile de vânt ale lui Andrei Pleșu.

Dar poate că, la fel ca acum 25 de ani, tot noi, generația tânără, suntem cei care trebuie să luăm atitudine. Avem o literatură în comă. Se merită oare efortul de a o resuscita? Categoric.

 *Articol publicat în revista „Aripi Tinere” – numărul 31, ianuarie 2015

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s