După 25 de ani – puterea râsului

Posted: 2 Ianuarie 2015 in Diverse
Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

Cu toții știm că românilor le place să râdă. Indiferent de situația socială, profesie ori gradul de educație, umorul a fost și este până în zilele noastre un element definitoriu al poporului nostru. De la celebrele comedii ale lui I.L. Caragiale până la emisiunile de satiră și umor întâlnite la televizor sau pe Internet, râsul ne menține sănătoși și ne păstrează la o oarecare distanță de nebunie totală, într-o societate românească al cărei nivel social lasă foarte mult de dorit. Desigur, o cauză fundamentală a situației în care se află România zilelor noastre o constituie, fără îndoială, perioada comunistă. Acele câteva decenii dezumanizante pentru peisajul românesc al secolului al XX-lea, în care oamenii nu mai aveau drepturi de opinie, posibilitățile erau extrem de limitate, iar speranțele unei vieți mai bune apăreau doar sub forma unor utopii la care nu toată lumea avea acces. În aceste condiții, apare o întrebare firească: oare mai aveau oamenii timp să râdă în acele vremuri? E greu de crezut că nu râdeau deloc, altfel ar fi luat-o razna de-a dreptul. Dar dacă oamenii râdeau, cum se întâmpla asta? Era permis umorul într-o societate atât de mohorâtă? De obicei, o asemenea libertate are și pericolele ei. Se făceau glume împotriva partidului? Se lăsa cu arestări, cu cenzură, cu amenințări? Dacă da, cine își asuma astfel de riscuri? Și dacă existau, totuși, astfel de persoane, de ce se încumetau unui astfel de risc? Oare ce anume îi împiedica să se teamă de repercusiuni?

Pentru un tânăr de vârsta mea, născut la suficientă vreme după evenimentele din 1989, respectiv, 1991, trăind într-o societate în care fenomenele de umor și satiră nu mai au nici un fel de limite, aceste întrebări constituiau adevărate enigme. Auzisem ceva zvonuri despre bancurile cu soții Ceaușescu, șoptite pe ascuns de teama Securității, precum și tot felul de glume care circulau pe întreg teritoriul țării, însă nu era suficient. Trebuia să existe ceva și dincolo de aceste manifestări taciturne și rezervate. Moment în care, absolut întâmplător, TVR mi-a oferit răspunsuri prin intermediul unui documentar din seria „După 25 de ani”, intitulat „Puterea râsului”. Prilej cu care am aflat de o mișcare de o amploare semnificativă pentru țara noastră, care avea să pună bazele Revoluției din 1989: umorul studențesc.

Documentarul prezintă în detaliu peisajul umoristic studențesc din era socialistă, prezentând avantajele și dezavantajele studenților în războiul rece al unei generații mult rebele împotriva unui sistem manipulator și foarte strict. Materialul cuprinde, printre altele, mărturisiri ale membrilor unor cunoscute trupe de teatru din anii ’80, precum Divertis, Arh, Geof ori brigada ASE, unul dintre cele mai renumite grupuri de umor studențesc ale vremii. Astfel aflăm cum, prin intermediul unor metafore subtile, precum și printr-un curaj extraordinar, neavând nimic de pierdut, tinerii au ales una dintre cele mai nobile metode pentru a învinge un sistem care nu îi reprezenta. Desigur, aceștia aveau de înfruntat rezistența puternică a cenzurii, având scopul precis de a „corecta” anumite elemente „nepotrivite”, care nu trebuiau în nici un caz să fie spuse pe scenă, în fața publicului. Însă de foarte multe ori, cenzura impusă se dovedea a fi mai amuzantă decât textul original, oferind numeroase momente comice pentru publicul care înțelegea intervenția „din afară” în cadrul textelor. Alteori, studenții se dovedeau mereu a fi foarte abili, introducând în scenariu glume care știau că vor fi cenzurate pentru a atrage atenția de la poantele pe care le doreau cu adevărat în spectacol. Alteori, în fața unui text relativ banal, precum „Iarna pe uliță” a lui George Coșbuc, interpretarea studentului oferea o cu totul altă viziune, o referință acidă asupra modului de trai dificil din România comunistă. Astfel, glumele circulau, de la participanții din sală ajungând la rude, prieteni, vecini și așa mai departe, punând bazele mișcării din decembrie 1989.

Elementul surprinzător al acestui documentar constă în apariția celor doi șefi ai comisiilor de cultură a UASCR (Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România), Cornel Dumitriu și Mircea Ursache. Altfel spus, cei care au organizat, controlat și cenzurat umorul studențesc în perioada sa de glorie. O inițiativă interesantă, menită să ofere un suflu obiectiv documentarului prin acordarea dreptului la opinie ambelor părți implicate în această mișcare, oferind totodată un răspuns numeroaselor acuzații aduse asupra sistemului. Studenți cu examenele ratate, amenințați, eliminați, exmatriculați și chemați la Securitate pentru interogatorii, spectacole întrerupte și trupe desființate cu forța. Prilej cu care descoperim anumite compromisuri pe care membrii cenzurii erau nevoiți să le facă, uneori în ciuda voinței lor. Totodată, o apariție deosebită în acest material o constituie Angela Filote, ambasadorul Uniunii Europene la București. Care, în perioada studenției, a făcut parte din celebra Brigadă ASE din București.

Felicit postul TVR pentru inițiativă. De asemenea, doresc să mulțumesc tuturor celorlalte posturi de televiziune pentru că nu au avut nimic mai bun de oferit în acea seară. Motiv pentru care am reușit să găsesc, în mod absolut întâmplător, acest documentar. Pe care îl puteți accesa cu un click pe link-ul de mai jos. Asta din cauză că site-ul televiziunii naționale nu oferă un cod embed pentru a-l afișa direct aici. Vă doresc vizionare plăcută și sper ca, în spatele momentelor comice, să descoperiți acea doză de nebunie frumoasă a unor tineri care n-au avut nimic de pierdut, pentru ca noi să avem astăzi totul de câștigat.

După 25 de ani – puterea râsului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s