„Iar când noi nu vom mai fi/ Vă veţi aminti / Că a fost odată IRIS”

iris1

        O trupă care, atunci când lansa albumul „Best Of” avea „doar” 16 ani de la înfiinţare. O trupă care a scos mai multe albume după aniversarea de 20 de ani de existenţă decât înainte de această perioadă. O trupă care a ajuns să fie numită „naţionala de rock a României”. O trupă care, într-o Românie comunistă, a contribuit enorm de mult la răspândirea muzicii rock pe plaiurile mioritice, menţinând ţara noastră la acelaşi nivel cu trupele din ţările democratice în materie de muzică. O trupă care a rezistat zeci de ani, în vreme ce altele se pierdeau pe drum în urma ei. O trupă care a împărţit scena cu nume mari de „afară” precum AC/DC sau Rolling Stones. Am considerat că IRIS este o formaţie care nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare sau recomandări din partea mea, fiind o trupă legendară în muzica românească, de care toată lumea a auzit mai mult sau mai puţin. Tocmai de aceea am decis să fac cunoscut în rândul vostru acest album, pe care îl consider unul dintre cele mai bune materiale discografice pe care trupa le-a lansat în întreaga existenţă a sa, dacă nu chiar cel mai bun.

Coperta albumului

            Albumul „Cei ce vor fi” a fost lansat în anul 2007, pe data de 5 noiembrie, în cadrul unui concert aniversar organizat la Aeroportul Băneasa cu ocazia aniversării a 30 de ani de existenţă a trupei IRIS. Acesta este format din două volume şi abordează toate stilurile caracteristice formaţiei, de la rock clasic, balade şi hard rock până la rock simfonic. Remarcabilă la acest material discografic este multitudinea de artişti care au oferit o parte din talentul lor incomensurabil pentru a oferi albumului o elegantă ieşire din banal, conferindu-i totodată unicitate, stabilind un precedent în muzica românească. Acestea fiind spuse…

                        Volumul 1

            Primul volum al acestui album aniversar conţine 12 piese, majoritatea aparţinând rockului clasic ori simfonic. Primul artist de seamă este reprezentantul României la Eurovision 2008, pe numele său Vlad Miriţă, interpretând prima melodie a acestui album, intitulată „Corabia cu pânze”, fiind o reeditare a celei mai vechi melodii semnată Iris. Acesta este urmat de către o mai veche „cunoştinţă” a trupei IRIS, o persoană cu care aceştia au colaborat în diverse rânduri, realizând dueturi cu care, de-a lungul anilor, au făcut istorie. Mă refer aici, desigur, la Felicia Filip, celebra soprană română, care ne încântă cu acutele sale demne de o zeiţă în melodia „O iubire din cer”, într-o demonstraţie superbă de rock simfonic, care demonstrează din nou de ce muzica rock este considerată o artă. Tot aici regăsim un tânăr rebel, cu o voce mai mult decât interesantă, care începea să devină tot mai cunoscut în peisajul muzicii româneşti, învăţând tinerii să viseze pe nisipul fin al plajei din Vama Veche.. Pe numele său Tudor Chirilă, acesta interpretează, alături de instrumentiştii trupei Iris, melodia numită simplu, dar atât de complex „De ce?”. Următorul invitat de seamă este Mike Godoroja, cunoscutul interpret de jazz şi blues lăsându-şi amprenta muzicală pe melodia intitulată mai mult decât sugestiv „Blues pentru tine”. Imediat după el, pe piesa următoare, îl regăsim unul dintre partizanii abstracţionismului în muzica românească, şi anume Florin Chilian, într-o melodie care ar fi trebuit să fie mult mai cunoscută în rândul populaţiei majoritare decât este la ora actuală (ca întregul album, de-altfel) intitulată aparent simplu „Tu”. Pe acest volum îi mai regăsim pe Nicu Covaci, o legendă a muzicii folk româneşti, în melodia „O mie de întrebări” şi pe Adi Despot, solistul trupei Viţa de Vie, interpretând piesa numită „Ai îndoiala”. Demnă de menţionat este şi apariţia cunoscutei actriţe române Maia Morgenstern, care interpretează, la sfârşitul câtorva melodii, un monolog uşor abstract, plin de substrat, însă deloc greu de înţeles, care adaugă fiecărei melodii în parte un aer mistic, deosebit, oferind totodată un plus de dramă şi originalitate compoziţiei pieselor. În caz că vă întrebaţi dacă, totuşi, Cristi Minculescu mai are loc de atâţia artişti (pe albumul propriei sale trupe!…), răspunsul este unul afirmativ. Trupa Iris, în formula originală, interpretează, în acest volum, melodiile „Îngerii goi”, „Într-o singură zi”, „Dor stins”, „Ne irosim”şi „Descântec”, scrise şi interpretate în cunoscutul stil IRIS, de o calitate ireproşabilă a versurilor, precum şi a liniei melodice în fiecare dintre acestea, cu un Minculescu magistral ca întotdeauna. Ah, încă ceva… Înainte să trec mai departe, permiteţi-mi să vă dau un singur sfat: în caz că nu recunoaşteţi cel puţin doi dintre artiştii menţionaţi anterior, vă sugerez o amplă revizuire a ceea ce înseamnă pentru fiecare dintre voi termenii de „artist”, „muzică” şi „melodie”.

                        Volumul 2

            Cel de-al doilea volum al albumului „Cei ce vor fi” conţine 14 piese, primând aici apariţia trupei Iris în detrimentul invitaţilor speciali. Totuşi, contribuţia acestora nu este deloc una de neglijat, ba dimpotrivă. Remarcăm aici un uşor surplus de hard rock, comparativ cu prima parte a materialului discografic, însă pentru cei mai pretenţioşi, sceptici sau „eu nu ascult turbate!” dintre voi, acest fapt nu este deloc unul îngrijorător (şi da, nici eu nu ascult „turbate”, aşa cum le numesc cei care au sau nu prea treabă cu fenomenul). Altfel spus, nu deranjează deloc.

            Revenind la subiect, volumul debutează cu melodia „Salturi mortale”, interpretată alături de corul Accustic. La scurtă „distanţă” îl regăsim pe Adrian „Artan” Pleşca, solistul formaţiei Timpuri Noi, lăsându-şi amprenta muzicală pe piesa „Da, da, da!…”. După un scurt recitativ al doamnei Maia Morgenstern (pe lângă alte monologuri extraordinare prezente şi în acest volum), intitulat „Stele în păr”, îi regăsim pe cei de la Voodoo (haideţi, vă rog, să trecem peste prejudecăţi) într-o colaborare intitulată „Tot zbor”. În piesa imediat următoare întâlnim o altă interpretă de seamă a muzicii româneşti, pe numele său Paula Seling, în piesa „Lasă-mi-te”. Ca o curiozitate, aceasta este singura melodie de pe întregul album în care este prezentă limba engleză, pe care o regăsim doar în refren (uite că se poate şi în română…se aude!?). Ultimii invitaţi speciali, dar nu cei din urmă, desemnaţi să încheie un album apropiat de perfecţiune, sunt cei din trupa Abis, la care se alătură actriţa mult elogiată anterior, Maia Morgenstern, în melodia intitulată „Epitaf”.

            Cât despre Cristi Minculescu, acesta îşi expune timbrul muzical de geniu în melodiile „Tempora vitae”, o interesantă abordare a existenţei, „Evadare de cinci stele”, care discută problema sistemului românesc, „Stele în păr”, o deosebită baladă rock, „Cântec infinit”, „Dorinţa”, „Te vei schimba”, „Iris Aeterna” (în jurul căreia putem spune că, într-un fel, gravitează întregul album, fiind principala piesă promovată de pe „Cei ce vor fi”) şi „Lacrimi de rouă”. De-asemenea, albumul mai conţine şi un bonus, format din două melodii, intitulate „Zbor în doi” şi „Iris”, cea din urmă fiind un tribut pentru Iris al trupei româneşti Trooper, extrasă de pe albumul „Gloria”, întregul material discografic fiind, de altfel, un omagiu adus legendarei trupe româneşti.

                        Oare ne vom aminti că a fost odată IRIS?

            Într-un peisaj muzical românesc „otrăvit” lent cu creaţii lipsite de esenţă şi originalitate denumite sec „comerciale”, avem nevoie să evadăm din banal. Avem nevoie să ne descoperim valorile în ceea ce priveşte muzica românească din trecut şi din prezent, avem nevoie să explorăm şi să cunoaştem moştenirea pe care ne-au lăsat-o marii artişti români nouă, celor ce venim din urmă, dar mai mult decât orice, avem nevoie să ne dezvoltăm gusturile şi afinităţile muzicale la fel de mult pe cât avem nevoie de a cunoaşte literatura română şi, mai ales, pe cea universală. Consider că e de datoria noastră să ascultăm tot ceea ce este mai bun, mai inteligent şi mai artistic din muzica noastră, fără a fi nevoie să ne planificăm refugiul în muzica altor naţiuni. Însă, pe măsură ce privesc tot mai adânc în viitor, realizez că o astfel de evadare devine iminentă. Şi asta nu din cauza inexistenţei potenţialului, ci din lipsa promovării acestuia. Mă gândesc cu tristeţe la faptul că, peste 50 de ani, majoritatea tinerilor de acum nu îşi vor aduce aminte de formaţii precum IRIS, Phoenix, Pasărea Colibri sau, ca să dau un exemplu mai actual, Viţa de Vie, ci de pseudoartişti precum…prefer să nu dau nume. Îi cunoaşteţi prea bine, îi vedeţi peste tot, probabil că v-aţi şi săturat deja de ei. Tocmai pentru că produsul pe care îl oferă este de o calitate jenant de ridicolă. Poate ar fi vremea să realizăm că două versuri şi un sunet artificial, creat pe calculator cu diverse programe şi repetat în mod continuu nu ajung pentru a compune o piesă muzicală. Muzica este o artă, iar arta trebuie gândită şi înţeleasă. Tocmai de aceea, vă recomand această mică operă de artă a muzicii româneşti. Atunci când simţiţi nevoia de ceva nou, de a asculta altceva decât melodiile de zi cu zi, vă recomand cu căldură să încercaţi acest album. Cu speranţa că, într-o bună zi, cândva într-un viitor recent, voi veţi deveni „Cei ce vor fi”.

*Articol publicat în revista „Aripi Tinere” – numărul 29, decembrie 2013

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s