Maria Dimian

Posted: 23 Mai 2013 in Diverse
Etichete:, , ,

Poate pentru mulţi dintre voi acest nume nu are rezonanţă prea mare, însă în câţiva ani mulţi dintre criticii literari români vor revărsa râuri de superlative la adresa ei. La vârsta la care nici măcar Liviu Rebreanu ori Camil Petrescu nu îndrăzneau să se avânte în lumea literaturii şi la care tinerii din zilele noastre sunt mai mult precupaţi de aspectul propriu şi gradul de popularitate, această elevă are deja o reputaţie de scriitoare, opera sa fiind  cunoscută şi foarte apreciată  în rândul criticilor din judeţul Hunedoara.

Am avut plăcerea să o cunosc la o sesiune de comunicări ştiinţifice pe diverse teme din literatura română. Ceea ce părea să fie o altă după-amiază plictisitoare şi clişeică a căpătat un sens în momentul în care am zărit o tânără domnişoară, elevă în clasa a X-a (!) care se îndrepta spre comisia de evaluare ţinând în mâini lucrarea şi…o carte. O simplă carte, probabil pentru a accentua lucrarea oricum demnă de o notă dintre cele superioare. „Parcă te cunosc de undeva”, spune o doamnă profesoară, membră a comisiei de evaluare. Şi într-adevăr, o recunoscuse. Era acea tânără la a cărei lansare de carte a participat în trecut, acea adolescentă care, probabil, a făcut-o să îşi recapete încrederea în capacităţile tinerilor din zilele noastre, o speranţă că mai există liceeni care se pot ridica deasupra societăţii prin gradul de intelectualism şi pot să promoveze cultura prin talentul lor literar.

Încep să mă uit, pierdut, în jurul meu. Pe numeroase chipuri, inclusiv al meu, se putea citi o uimire fără margini. Cuvintele au început să devină banale şi de prisos, iar orice aş fi spus în acele clipe nu putea exprima suficient încântarea şi uimirea care mă cuprinse în interval de 10 secunde. „Fata asta e la a doua carte scrisă.”, îmi spun în gând. Încă nu sunt în stare să realizez ceea ce văd şi aud. A scrie o carte  presupune o bogată imaginaţie, un limbaj adecvat, precum şi o cunoaştere detaliată a literaturii române şi universale, calităţi pe care unele persoane nu sunt în stare să le dobândească nici măcar la vârste înaintate. Însă talentul nu ţine cont de vârstă, lucru de care aveam să mă conving ceva mai târziu, în momentul în care, deşi eram obosit, am realizat că totuşi nu visez, iar ceea ce se întâmplă este adevărat.

Părea timidă în momentul în care începuse să-şi prezinte lucrarea care avea drept subiect cea mai recentă operă a sa, romanul „Doamna cu părul roşu”. Da, spun „cea mai recentă”, deoarece aceasta este a doua carte scrisă de către tânăra elevă a Colegiului Naţional „Iancu de Hunedoara” din oraşul de la poalele castelului Corvinilor, opera sa de debut, numită „Unele poveşti de dragoste nu mor niciodată” văzând lumina editurii în vremea când tânăra era pe cale să devină absolventă a ciclului gimnazial. Ceea ce, iniţial, a început ca o compunere, a devenit, în timp, un roman în care cei doi protagonişti adolescenţi, Becca şi Victor, realizează faptul că iubirea lor este de natură abstractă, ideală, nefiind posibilă în această lume, o carte care explorează mecanismele sufleteşti ale adolescenţilor şi redă cititorilor într-o manieră superbă cea mai pură iubire care are loc în timpul vieţii unei fiinţe umane.

Pe măsură ce rezumatul Mariei realizat pentru sesiunea de comunicări  contura un fir epic complex, plin de mister, trăiri intense şi afectivitate dusă până în pragul extremului, am început să realizez că la nici un metru de mine se află o persoană care, în timp, ar putea revoluţiona literatura română prin opera sa. Romanul  „Doamna cu părul roşu” spune povestea Sofiei, o elevă care se ataşează emoţional de profesoara sa de limba franceză, şi anume persoana menţionată în titlu, până în punctul în care admiraţia se transformă, pe parcurs, într-o obsesie. Astfel, tânăra ajunge până în punctul în care o ucide pe nora acesteia, doar pentru a se putea căsători cu Ian, fiul doamnei profesoare, căruia îi oferă şi un copil. Contrar convingerilor sale, „doamna profesoară” se detaşează de Sofia, pe care o priveşet cu dispreţ. Conflictul intern al protagonistei începe să ia amploare, ajungând până într-un punct în care disperarea a trecut dincolo de limite, fapt care, în final, are drept consecinţă uciderea fiicei sale, precum şi a persoanei pe care a ajuns să o adore, îmbrăcând-o pe cea din urmă într-o rochie „albă, ca de mireasă” şi lăsând-o să plutească pe apa unui râu.  Amintind de Bacovia, stilul ei este unul sobru, în care albul, contrar banalului, reprezintă moartea şi tristeţea, menţionând de-asemenea faptul că „în această lume nu există fericire în adevăratul sens al cuvântului, aceasta fiind posibilă numai în lumea cealaltă, în Cer”. O poate contrazice cineva? Eu încă nu am reuşit să găsesc un argument solid cu care să fac asta.

În final, după ce m-am dezmeticit, am reuşit să îi spun doar atât: „O să ajungi mare. Mare de tot!”. Mi-a zâmbit, probabil din politeţe, probabil nerealizând sinceritatea cu care i-am adresat acele cuvinte atât de inexpresive însă care, sper eu, au surprins esenţa. După o jumătate de oră, am părăsit sala în care a avut loc sesiunea, fiind încă marcat de întâlnirea cu  Maria. Drumul său, aflat abia la început, unul pe care nu multe persoane sunt capabile să îl urmeze, o va aduce, în curând, în elita scriitorilor români.  Sper doar  ca timpul să îi acorde meritele cuvenite.

 

 

 

 

Anunțuri
Comentarii
  1. Maria spune:

    Multumesc mult pentru cuvintele frumoase!

  2. am ramas consternata cand cand am vazut pe facebook fotografii de la lansarea cartii unei adolescente care este in clasa a x-a….maria dimian este un exemplu demn de urmat pt foarte mult persoane!!! nu multi, ci extraordinar de multi tineri la varsta asta iau in ras cititul si scrisul…ii doresc mult succes in continuare!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s