2 ani de blogging…nu chiar!

Posted: 7 Aprilie 2013 in Diverse
Etichete:, , ,

Ieri am fost înştiinţat că blogul meu a împlinit neînsemnata vârstă de 2 ani. Spun neînsemnată deoarece pentru mine acest fapt nu are nicio relevanţă, cu atât mai mult cu cât am abandonat activitatea vreme de câteva luni bune, din motive de plictiseală. Însă în ciuda acestui fapt, activitatea mea ca redactor al revistei şcolare „Aripi Tinere” nu a luat sfârşit, desfăşurându-se în acelaşi ritm cu care am fost nevoit să mă obişnuiesc din clasa a IX-a, şi anume 2-3 articole pe semestru, comparativ cu 2-3 articole pe lună în gimnaziu, însă aici vorbim despre o redactare mai matură şi nişte subiecte adecvate vârstei. Articolele le-am publicat, sunt vizibile şi la îndemâna oricui doreşte să observe ce mi-a creat imaginaţia în momentele în care am vrut să recomand cu căldură o trupă, o carte, un film sau pur şi simplu am vrut să-mi bat joc până la limita decenţei de „artriştii” români, cu scopul de a trage un semnal de alarmă. Însă mai important decât atât este calitatea în sine a blogului. Stau acum şi mă întreb…ce am făcut în 2 ani de blogging?

Ţin minte şi acum că am început cu un articol care avea scop informativ, al cărui subiect era câştigătorul primului sezon al emisiunii tv „Românii au talent”. Articolul, spre surprinderea mea, a prins bine în rândul profesorilor din gimnaziu, persoane de la care nici măcar nu mă aşteptam să-l citească. Apoi a urmat o cădere în cap care s-a lăsat cu urme grele. Din dorinţa de a practica şi eu „jurnalism” asemeni „ziarelor de ştiri”, am început să iau cu copy-paste informaţii de peste tot, despre aproape orice, dorind numai să fac trafic şi să atrag atenţia asupra mea, ceva de genul „hey, iată-mă lume, am 14 ani şi sunt în stare şi eu să fac acelaşi lucru pe care îl fac acei tanti şi nenea care lucrează la publicaţiile online!”. Ironic într-un fel, mai publicam şi sursa.

Părea să fie bine. Aveam trafic, aveam comentarii la ştiri..dar parcă nu era ceea ce îmi doream eu cu adevărat. Mi-a fost atrasă atenţia că nu e tocmai ok ceea ce fac. Am fost sfătuit că e mai bine să scriu o dată la 2-3 săptămâni un articol care să-mi poarte semnătura , în loc să public atât de des ştiri fără relevanţă.  „Mda, ar fi super, asta mi-aş dori”, mă gândeam. Însă am continuat, în ciuda tuturor avertismentelor primite, până într-o zi, când mi-am dat seama că a devenit un obicei prost şi că îmi irosesc acel dram de potenţial pe care-l aveam. Îmi amintesc că era o ştire despre tenis, în care Horia Tecău câştigase ceva turneu grand slam la dublu mixt. Activitatea clasică: luam informaţia, o copiam şi puneam sursa, iar rezultatul final era o formă fără fond, care dorea să transmită o informaţie seacă, dar reuşea doar să fie o pagină de umplutură a Internetului. Acela a fost momentul în care am decis să pun stop ignoranţei şi lipsei de sens şi să mă întorc la ceea ce contează: simp,e articole bazate pe opinii personale.

Reîntoarcerea la scriere a fost foarte dificilă, din moment ce nu mai redactasem un articol de luni bune, iar stilul meu se pierduse printre ştiri şi surse, aflându-mă în situaţia de a mă zbate în mediocritatea care m-a cuprins vreme de atâtea luni de zile. Însă atunci când eşti la pământ, mereu se găsesc persoane care să te readucă pe calea cea bună fără să pună întrebări şi fără să aştepte răspunsuri.  Astfel, cu răbdare, nemaifiind presat de iluzia traficului şi a numărului mare de vizitatori, am scris articolul „E iarnă? Nu, e cod!”  care avea scopul de a scoate în evidenţă influenţa televiziunii asupra anotimpului friguros, pornind de la ideea de bază „codul ne-a furat anotimpul”. Articolul s-a bucurat de succes şi a primit critici pozitive. Puţine, desigur, însă mi-am dat seama în acel moment că prefer un public restrâns şi rezervat în locul unuia larg şi care…

Aşadar, aceşti „2” ani de blogging nu reprezintă pentru mine nimic altceva decât o simplă cifră care îmi aminteşte de vremea în care mi-am făcut cont pe WordPress. Personal, nu mă consider un blogger, deoarece mi-am dat seama că a fi catalogat în acest fel presupune să scrii foarte des ceea ce gândeşti într-un anumit moment, ce ai mai făcut de la ultima posstare sau ce te mai frământă, iar în acelaşi timp să citeşti experienţele asemănătoare ale altor oameni. Pentru că bloggingul, la urma urmei, este tot o cale de a socializa. Pentru mine, blogul reprezintă un loc numai bun de pus articole pe care le-am redactat pentru revista şcolii, care transmit un mesaj şi pot influenţa în bine opiniile şi gândirile anumitor persoane. De aceea nu cred că veţi găsi „prin zonă” anumite elemente din cele pe care le-am spus în incipitul paragrafului, iar mărturisiri de acest gen cu atât mai puţin. Pentru că nu corespund standardelor de „blogger”. Blogul e doar un spaţiu în care îmi public munca, punct şi de la capăt.

În încheiere, doresc să spun doar atât: mulţumesc celor care îmi citesc articolele şi le apreciază, în ciuda stângăciei lor de care dau dovadă, şi înţeleg mesajul pe care doresc să-l transmit. Pentru mine, 2 ani de blogging nu reprezintă nimic. E un fapt care îmi aduce aminte de eşecurile mele din trecut, care la urma urmei, s-au dovedit a fi constructive. Dar nu am de gând să trăiesc în trecut. A, şi apropo, nu încercaţi să căutaţi acele articole, pentru că nu le veţi găsi. Au fost şterse de pe blog, la fel cum au fost şterse şi din mintea mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s