Îndemn la lectură, invitaţie la film: „Viaţa lui Pi”

Posted: 4 Aprilie 2013 in „Aripi Tinere”, Diverse, Recomandări
Etichete:, , , , , , , , , , , , ,

                 V-aţi săturat de cărţile plictisitoare pe care programa şcolară vă obligă să le citiţi pentru BAC? Vreţi să evadaţi din închisoarea comentariilor şi a caracterizărilor şi să vă refugiaţi într-o carte uşoară şi captivantă în acelaşi timp? De-asemenea voi, cinefililor, v-aţi săturat de toate filmele de acţiune clişeice şi de horror-urile din ce în ce mai proaste care apar în ultima vreme şi doriţi să mai vedeţi şi genul acela de film în care nu există arme de foc ori explozii? Atunci atât vouă, amatorilor de lectură,dar şi vouă, cinefililor, vă recomand alternativa ideală: Viaţa lui Pi.

Posterul filmului

                        „Cartea”

 Scrisă de Yaan Martel, un canadian al cărui nume nu are rezonanţă pe plaiurile noastre şi vândută în milioane de exemplare, cartea spune povestea lui Piscine Molitor Patel, zis Pi, fiul directorului unei grădini zoologice din Pondicherry, India, care are două atracţii neobişnuite: curiozitatea faţă de religii, pe care le explorează pe rând, şi dragostea pentru animale. În speranţa unui trai mai bun şi a extinderii grădinii zoologice, familia lui Pi decide să plece în Canada, însă lucrurile iau o turnură neaşteptată în momentul în care vasul Tsimtsum, pe care se afla familia lui Pi şi toate animalele din grădina zoologică, suferă o defecţiune care nu poate fi explicată, având ca rezultat scufundarea vasului. Împins pe o barcă de salvare de către nişte membri ai echipajului, Pi reuşeşte să scape, fiind astfel singurul supravieţuitor. Însă acesta îşi dă seama, la scurt timp, că se află pe o barcă de salvare, în mijlocul Oceanului Pacific, iar şansele de supravieţuire sunt minime. Acesta realizează că familia lui s-a scufundat odată cu vasul, deşi speră până la final că aceştia au supravieţuit. Între timp, eroul central realizează că nu este singurul supravieţuitor al naufragiului, fiind nevoit să împartă barca de salvare cu o hienă, un cimpanzeu şi…un tigru bengalez adult de 200 de kilograme, numit, în urma unei întâmplări amuzante, Richard Parker.

            Cartea are 100 de capitole, întocmai ca sufletul organizat a lui Pi. Aceasta este scrisă la persoana I, naratorul alternând între Pi şi autorul cărţii, primul având rol de narator-martor. În prima jumătate a cărţii ne este prezentat periplul religios al lui Pi, care scoate în evidenţă avantajele, „dezavantajele” şi caracteristicile fiecărei religii, văzute prin ochii lui de adolescent aflat în căutarea liniştii şi stabilităţii spirituale. În cea de-a doua jumătate a cărţii ne este relatată, cu lux de amănunte, experienţa de 227 de zile pe care personajul principal a trăit-o în mijlocul Pacificului alături de tigrul Richard Parker, cei doi fiind ultimii supravieţuitori ai naufragiului. Însă Pi alege să spună şi o a doua poveste, în care barca de salvare este populată de oameni şi nu de animale, lăsând la voia alegerii cititorului ce variantă a poveştii doreşte să o ia drept cea adevărată. Numai Richard Parker face ca prima poveste să capete un sens iar cea de-a doua să aibă o relevanţă.

            Relaţia lui Pi cu Richard Parker este una tensionată, aflată mereu pe muchie de cuţit. Trăind la început sub o constantă stare de teamă deoarece tigrul îl putea ataca oricând, personajul principal este nevoit să înveţe să îl dreseze pe „prietenul” său, încercând să stabilească nişte limite şi să impună anumite reguli. Însă peştii şi carnea de ţestoasă nu sunt de-ajuns pentru supravieţuire…

            Cartea „Viaţa lui Pi” este un exemplu de curaj, luptă şi voinţă pentru fiecare dintre noi, deoarece se spune că „o parte din Pi există în fiecare persoană”, lucru pe care autorul încearcă să-l sublinieze în această operă. Tânărul descoperă în el o voinţă incredibilă de a trăi. Fără întrebări, fără remuşcări, fără resentimente, acesta face tot ce e nevoie pentru a supravieţui, chiar dacă acest lucru include şi dresarea unui tigru bengalez adult. În vreme ce unele persoane renunţă la viaţă cu o resemnare de-a dreptul deranjantă iar unii îşi pierd speranţa în viaţă, Pi este exemplul ideal de luptă, voinţă şi curaj, totul cu credinţă în Dumnezeu.

                        „Filmul”

În regia lui Ang Lee, cu Suraj Sharma în rolul principal, filmul „Viaţa lui Pi” este o adaptare a cărţii lui Yaan Martel, cu acelaşi Pi Patel în rolul principal. Filmul, aşa cum era de aşteptat, este axat mai mult pe aventura oceanică de 227 de zile a personajului principal şi a tigrului Richard Parker. Spre deosebire de carte, filmul nu insistă prea tare asupra incertitudinii legate de religie a lui Pi, însă compensează cu un alt element esenţial, pentru care filmul a fost răsplătit cu premiul Oscar: efectele vizuale. De la început şi până la sfârşit, „Viaţa lui Pi” este o capodoperă vizuală, reuşind să redea excepţional, prin nişte cadre bine alese, peisaje de o frumuseţe deosebită. Pe lângă asta, filmul vine cu o idee originală, fapt tot mai rar întâlnit în zilele noastre, unde clişeele sunt la ordinea zilei în „orăşelul” american Hollywood. Totuşi, în relaţie cu cartea, acesta dezamăgeşte din anumite perspective. Întâlnirea lui Pi cu Richard Parker din timpul naufragiului este destul de simplificată, spre deosebire de paradoxala reacţie a lui Pi din roman, care pregătea întreaga evoluţie a relaţiei dintre cei doi. Pe restul vă las pe voi să le descoperiţi.

            În „Viaţa lui Pi”, Ang Lee foloseşte metoda flash-back-urilor pentru a reda povestea aventurii lui Pi, filmul axându-se pe prima variantă a poveştii narate de către personajul principal. Aflându-se la debutul cinematografic, Suraj Sharma reuşeşte un rol satisfăcător spre bun, fiind adesea foarte expresiv, însă alteori dovedind o expresivitate mai scăzută decât aceea a lui Richard Parker, însă reuşeşte să ducă la bun sfârşit un rol dificil printr-o prestaţie foarte bună, având în vedere faptul că se află abia la debut.

            Cu 4 premii Oscar şi 7 nominalizări, precum şi 1 premiu şi 2 nominalizări la Globul de Aur, filmul spune o poveste despre supravieţuire, curaj şi luptă, însă mai mult decât atât, asemeni cărţii, „Viaţa lui Pi” spune o poveste despre Dumnezeu cu ajutorul unui om şi al unui tigru, totul într-o manieră vizuală impecabilă din punct de vedere estetic şi cinematografic.

          Dacă v-aţi săturat de opere dezamăgitoare şi plictisitoare sau de filmele clişeice şi din ce în ce mai proaste, atunci atât cartea, cât şi filmul „Viaţa lui Pi” reprezintă o alternativă excelentă pentru evadarea din cotidian şi recomand cu căldură aceste două capodopere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s