Unde se ascunde adevărata muzică românească?

Posted: 8 Ianuarie 2013 in „Aripi Tinere”, Muzică
Etichete:, , , , , ,

Din punct de vedere muzical, vara anului 2012 a fost una plină de aşa-numite „hituri”. De la omul care declară că nu poate dormi în perioada cea mai călduroasă a anului până la băieţi care vorbesc cu lichide (altfel nu-mi pot explica cum poţi spune că îţi e sete de cineva sau de ceva), persoane care ne învaţă să numărăm de la doi în sus, fete îndrăgostite de băieţi analfabeţi (dar totuşi, de bani gata, restul nu mai contează) care repetă obsesiv că le aparţin sau morţi care se plimbă liberi şi nestingheriţi, anul acesta versurile româneşti au fost principala prioritate la compunerea unei „piese”. Se pare că, în sfârşit, spălătorii de creiere pe scară largă (credeţi-mă, mi-e prea greu să-i numesc „artişti”…dar probabil că, neavând de ales, o să-i numesc în acest fel, ca să priceapă toată lumea despre ce vorbesc) au început să asculte vocea publicului, care spunea la unison „suntem sătui de muzica în alte limbi, vrem muzică românească”, dat fiind faptul că vara aceasta topurile muzicale ale radiourilor  româneşti au fost luate cu asalt de către creaţii muzicale cu versuri româneşti. Românii au cerut muzică românească. Versurile sunt rostite în graiul vorbit pe plaiurile mioritice. Calitate, în schimb…

                 Versuri româneşti, calitate execrabilă

      „Pe afară-i vopsit gardul şi înăuntru-i leopardul”, spune un vechi proverb. Românului i se prezintă la prima vedere o piesă care promite să devină hit, interpretată de către un artist cunoscut publicului consumator de muzică low-class (cum îmi place mie s-o numesc). Dă play şi ascultă. După multă, multă vreme, aude interpreţi români cântând în limba română. Ceea ce acum câţiva ani era o adevărată raritate, acum îi pare un vis devenit realitate. E mulţumit de ceea ce aude. E fericit. Beat-ul îi răsună puternic în căşti, telefon, mp3 ori la televizor. Versurile îi încântă auzul. Se declară mulţumit şi începe să-i placă. Butonează telecomanda în căutarea posturilor muzicale care difuzează acea piesă. Surpriză, toate o fac. De-asemenea mai descoperă cu plăcere că radiourile fac acelaşi lucru. Nu toate, doar cele cunoscute lui, deoarece radiourile de calitate, şi-aşa puţine, sunt ocupate să ofere muzică pe măsura inteligenţei unui public total diferit. Dar pe el nu îl interesează asta. Aude acea piesă peste tot unde merge. Curând apare o a doua. Urmând reţeta succesului folosită de predecesoarea sa, şi această piesă cu versuri în limba română îl cucereşte pe român. E „fresh”, cum îi place lui s-o numească. La scurt timp mai apare una, şi încă una… Românul e în culmea fericirii. Vara tocmai a devenit mai plăcută. Calitatea versurilor n-are importanţă. „Versuri stupide? Cum adică!? Piesa e foarte mişto, are aşa nişte versuri catchy, aşa,  şi beat-ul e foarte tare, n-ai gusturi, bă!”

Ceea ce am încadrat între ghilimele mi-a fost dat să aud vara aceasta. Într-o avalanşă necontrolată de melodii cu specific românesc, mi-a fost dat să descopăr faptul că porcăriile cu care artiştii români au luat cu asalt topurile (pseudo-muzicale, mai nou) româneşti sunt de o stupiditate a versurilor fără precedent, din toate punctele de vedere. Să luăm câteva exemple. Nu voi da nume de „artişti” (Doamne, cât s-a putut degrada acest termen în timp!) sau de piese, însă cu siguranţă veţi şti la cine fac referire.

Într-una dintre cele mai ascultate melodii ale acestei veri, o tânără ne povesteşte idila sa cu un băiat de bani gata, însă analfabet, dovadă fiind faptul că nu „a trecut pe la şcoală”. Însă cu un „like” pe un cunoscut site de socializare şi cu un mesaj în care îi prezenta poziţia sa socială a cucerit-o, mascând asta în mod oarecum elegant, scoţând în evidenţă „privirea” tânărului. În cea de-a doua strofă aceasta oferă sfaturi persoanelor de sex masculin, evidenţiind atât prin videoclip, cât şi prin intermediul anumitor părţi din melodie, o uşoară trimitere spre frivolităţi.

Într-un alt aşa-zis „hit”, un artist învaţă publicul larg că actul sexual implică, mai nou, minim două persoane, cu condiţia ca acest desfrâu să fie ţinut secret, toate acestea în refrenul cu care piesa începe. Nu durează mult până suntem întâmpinaţi de un… o… sincer să fiu, nici până în ziua de astăzi nu am înţeles ce vrea să însemne linia melodică (e prea mult spus, dar simt nevoia să fiu puţin indulgent, deşi nu doresc sub nicio formă, dar…) a acestei melodii. Un ascultător de muzică bună ar spune, fără ezitare, că ascultă o manea ieftină (nu că ar exista manele scumpe) şi ar închide sursa de poluare fonică în secunda 2. Prima strofă începe cu o expresie… extraterestră, cel mai probabil, asta dacă nu o fi vreun strigăt de luptă al vreunui popor care a dispărut înainte să apară. Versurile ne prezintă o persoană de sex feminin carbonizată („arde ca ţigara”) care nu poate fi stinsă în ciuda unei cantităţi enorme de apă, neasemuită cu vreo altă fată, de care artistul este în mod evident obsedat. Un alt amănunt important care ne este prezentat este că acest cântăreţ este făcut, cel mai probabil, din plastic sau din metal, altfel nu îmi explic cum se poate topi atunci când este atins de către femeia în flăcări. Strofa a doua ne prezintă, în incipitul ei, o expresie extraterestră, după care aflăm faptul că focul a ajuns la inima bietei fete în flăcări. Cântăreţul (artistul, oratorul, numiţi-l cum doriţi…) îşi expune adevărata identitate („eu sunt vagabondul”). În continuare piesa ne spune că artistul este îndemnat de către femeia în flăcări să îşi facă „temele de seară”, întocmai ca un şcolar, deşi protagonistul acestei creaţii muzicale este un adult în toată firea. Şi, preferând să mă opresc aici, vă prezint ultima, dar nu cea din urmă născocire românească a verii. Dimpotrivă!

În piesa care a doborât orice record şi a spulberat orice concurenţă în materie de muzică, aflăm că un om a reuşit un record nemaiîntâlnit: a reuşit să stea treaz timp de 3 luni, pe toată perioada verii. Să-l credem pe cuvânt sau nu? Haideţi să vedem. Melodia (aici pot spune că este vorba de o melodie, o creaţie muzicală creată cu instrumente) începe timid, cu un solo de chitară. Cunoscutul artist ne spune că suferă de insomnie, nereuşind să doarmă fără somnifere, însă nu ia pastile. Acesta consumă alcool alături de steaua aflată în centrul sistemului nostru solar, în „vârstă” de 4,6 miliarde de ani. În cele ce urmează, aflăm că de fapt insomnia a apărut în timpul verii, el neavând nici o problemă cu somnul în timpul iernii, perioadă în care „a hibernat ca ursul” (de-ar fi hibernat cu el, poate am fi scăpat de aşa o melodie… pardon, urşii nu hibernează, ci intră într-o stare de somn asemănătoare cu hibernarea… huoo! ruşine…), prezentând totodată un tratament pentru „mahmureală”. Acesta are o familie numeroasă, cu fraţi în toate zonele ţării. Din refren deducem faptul că respectivul preferă plimbările în zorii zilei pe malul mării. Strofa a doua ne arată faptul că subsemnatul are o problemă cu sensibilitatea ochilor pe durata verii, urmată de o evidentă parodie la adresa angajaţilor unei companii române de transporturi. Susţine de-asemenea că ar dori să doarmă, însă o gaşcă al cărei nume nu ne este dezvăluit nu îi permite, datorită strigătelor (din nou întâlnim strigăte bizare, ca de război, acest clişeu atât de enervant… sper să nu se supere vreo profesoară de limba română pe mine pentru comparaţia pe care urmează să o fac, însă aceste manifestări cel puţin ciudate au ajuns la fel de răspândite în această pseudo-muzică precum influenţele unor scriitori străini în operele româneşti sau anumite motive atât de des întâlnite în basme sau alte opere fantastice) specifice membrilor acesteia. Pe urmă ni se repetă obsesiv şi iritant acelaşi lucru de o mulţime de ori până ce melodia ia sfârşit, şi anume faptul că artistul nu are somn în timpul verii.

Mă simt ca eliberat după o mare şi cruntă tortură, acum că acest anotimp călduros s-a încheiat. A fost una dintre cele mai frumoase veri din viaţa mea, însă una destul de greu de suportat din cauza acestor aşa-zise „melodii”. Am început să mă uit din ce în ce mai puţin la televizor, evitând total special canalele de muzică (şi politică). Din fericire, mi-am găsit refugiul în literatura românească şi universală. Exemple de „melodii” precum cele enumerate au fost cu nemiluita vara trecută şi mi-ar lua o veşnicie să vi le enumăr pe toate, deoarece mereu ar apărea altele noi, iar acest ciclu s-ar perpetua la nesfârşit. În aceste condiţii, mai rămâne de răspuns la întrebarea din titlu…

                   Muzica românească…?

În primul rând, să clarificăm ce înseamnă muzica românească. Dacă ar fi să dau o definiţie, aceasta reprezintă muzica realizată cu instrumente (nu cu fel de fel de „invenţii” electronice, ci aşa cum trebuie să fie, firescul care mai nou a devenit o raritate) care are versuri în limba română, cu un conţinut inteligent, care să transmită un mesaj şi să ofere ascultătorului o anumită stare de spirit. Fericit, trist, nervos, nostalgic, nu are importanţă atâta timp cât prin muzică cel care ascultă are numeroase sentimente. Dacă ar fi să explic această chestiune dintr-o prismă a timpului mai apropiat, aş spune că muzica adevărată este aceea care nu este difuzată la radio (însă mai sunt şi excepţii, aşa că…). Acum priviţi în trecutul nu prea îndepărtat. Câte melodii auzite de voi, cititorii, care să aibă aceste caracteristici menţionate mai sus, aţi regăsit în topurile muzicale româneşti din ultimii ani? Prea puţine sau nici măcar una, aţi spune, în funcţie de gusturi.

Am crezut că muzica românească a murit de mult. I-am consemnat decesul fără ca măcar să privesc în urmă, să sper că poate, totuşi… Mai târziu aveam să îmi dau seama că greşesc. Vara aceasta am căutat cât mai mult cu putinţă să mă feresc de pseudo-muzica spălătoare de creier, pe care o întâlneam pretutindeni. În căutarea mea uşor disperată după muzică de calitate, am ajuns într-un final să descopăr muzica românească adevărată. Am avut o satisfacţie imensă atunci când am înţeles că aceasta nu a murit niciodată, iar la cum arată viitorul, nici nu are de gând să o facă. De la rock până la folk, balade sau rap, adevărata muzică românească are numeroase trupe ori artişti care înţeleg ce înseamnă muzica în primul rând şi oferă ascultătorului piese de o calitate net superioară mizeriilor difuzate la majoritatea radiourilor. Florin Chilian, Vama, Implant pentru refuz, Alternosfera, Coma ori  Deliric1 sau Haarp Cord în materie de rap sunt doar câteva dintre zecile de exemple de „aşa DA!” care pot fi date. Din păcate, trăim vremuri în care muzica reprezintă cu totul altceva decât ar trebui. Muzica românească nu este „cool”, nu are versuri „catchy” şi nici măcar nu este în „mainstream”. Este inteligentă şi nu se adresează oricui. Tocmai de aceea nu apare în topurile muzicale româneşti. Cu cât mai inteligentă, cu atât mai greu (sau chiar imposibil) de manipulat populaţia majoritară.

Se spune că gusturile nu se discută. Poate că tocmai am încălcat regula asta, ruşine să-mi fie că sunt atât de ipocrit încât să critic ceva ce place atâtora. Tocmai de aceea articolul acesta se adresează numai celor ce pot înţelege mesajul pe care încerc să îl transmit. Aceasta e opinia mea, pe care o împărtăşesc cu voi. Puteţi fi de acord cu ea sau nu. În viziunea mea, lucrurile stau în felul următor: adevărata muzică românească nu a murit şi nici nu se ascunde. Este doar ignorată cu desăvârşire de către cei a căror scopuri sunt cu mult mai diferite decât ale noastre, sufocată de către cei care conduc acest regim al îndobitocirii românilor. Aceasta nu este şi nici nu va fi vreodată difuzată pe cele mai ascultate posturi de radio româneşti. Ba mai mult, are neobrăzata caracteristică de a nu fi „comercială”, cum numesc unii această categorie a „muzicii” trasmise la majoritatea posturilor de radio româneşti. Nouă sau veche, n-are importanţă. Ea trăieşte prin noi toţi. Şi atâta timp cât acei puţini oameni care ascultă muzică de calitate – majoritatea tineri, lucru care nu poate decât să mă bucure – vor continua să facă acest lucru, aceasta nu va muri niciodată.

 

*Articol publicat în revista „Aripi Tinere” – Numărul 27, Decembrie 2012

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s