Cartea sau filmul?

Posted: 8 Ianuarie 2013 in „Aripi Tinere”, Diverse
Etichete:, , , , , , , , , ,

                           Într-o carte, detaliile reprezintă un aspect important, fiind de multe ori reduse sau parţial eliminate din filme. Într-o carte ne sunt explicate, cu lux de amănunte, evenimentele care au loc şi avem parte de numeroase descrieri ample. Însă lumea filmului e diferită de lumea cărţilor…

Paginile unei cărţi sau ecranul imens al cinematografului? Emoţia pe care o trăieşti cu fiecare filă sau suspansul filmului? Imaginaţia ta sau viziunea regizorului? Tu, tinere adolescent, ce alegi? Sunt convins că n-ai mai sta pe gânduri şi ai alege în secunda 2 vizionarea unui film, poate din comoditate sau din dorinţa de a vedea ce idei năstruşnice mai are un oarecare regizor, asta dacă nu eşti amator de lectură. Dar dacă ai de ales între a citi o carte şi a urmări o adaptare cinematografică realizată după aceasta, atunci ce ai alege? Ai opta pentru citirea căţii, vizionarea filmului, sau ambele variante, şi de ce? Să vedem ce e mai avantajos, tinere…

Cartea

De sute de ani, cărţile au stat la baza dezvoltării imaginaţiei şi vocabularului oamenilor. Acestea ne dezvoltă cultura generală, stimulează cultivarea sentimentelor, imaginaţia şi iubirea pentru artă, lăsând cititorul să dea viaţă evenimentelor şi personajelor dintr-o carte (nu degeaba se spune că atunci când o persoană citeşte o carte, aceasta devine regizorul). Altfel spus, cărţile au rolul de a ne educa mintea şi spiritul.

Atunci când o persoană citeşte o carte, automat persoana respectivă îşi creează în mintea sa o imagine a personajelor, a evenimentelor sau, de ce nu, chiar a vocilor acestora. Altfel spus, totul prinde viaţă. Iar modul în care autorii aleg să se joace cu limbajul influenţat de o estetică a cuvintelor plăcută cititorului poate transforma o carte într-o adevărată reuşită şi un sfetnic al unei nopţi pierdute în paginile captivante. Imaginaţia poartă cititorul într-o lume creată de el, cu ajutorul personajelor, întâmplărilor sau descrierilor realizate de autor, acesta având rolul de a iniţia amatorul de lectură în tainele cărţii. Atunci când citeşti o carte, te debarasezi de lumea aceasta în care ne desfăşurăm activitatea cotidiană, pentru a intra într-o lume cu totul altfel, “un refugiu” cum ar spune mulţi. Însă cartea nu reuşeşte să-ţi ofere acea experienţă vizuală a imaginaţiei tale . Acesta este marele dezavantaj al cărţilor. Însă, privind dintr-un alt unghi situaţia, ne putem da seama că a citi o carte face mai mult decât a viziona un film. Într-o carte, detaliile sunt un aspect important, care de multe ori sunt reduse sau parţial eliminate din filme. Într-o carte ne sunt explicate, cu lux de amănunte, evenimentele care au loc şi avem parte de numeroase descrieri ample. Însă lumea filmului e diferită de lumea cărţilor…

Filmul

  În vremea în care a apărut filmul, multă lume s-a grăbit să prezică sfârşitul literaturii, apariţia acestei noi invenţii fiind considerată, în acele timpuri, o reală ameninţare pentru lumea lecturii şi a cărţilor. În timp, lumea şi-a dat seama că această afirmaţie este cât se poate de falsă, lumea literaturii şi a cinematografiei reuşind să continue într-o armonie la care nimeni nu se aştepta.

Se spune că filmul are “darul” de a transmite un mesaj puternic. Ce-i drept, avem de-a face cu o afirmaţie adevărată. Filmul reuşeşte să transmită sentimente mai puternice decât o carte (aici mulţi dintre voi, amatorii de lectură, s-ar putea să mă contraziceţi).

În zilele noastre, ecranizarea unei cărţi este un lucru foarte îndrăzneţ, deoarece există două posibilităţi: ori filmul este apreciat atât de către cinefili, cât şi de amatorii de lectură, ori este privit de public ca fiind un mare eşec. Cauzele sunt şi ele numeroase. În primul rând, la o adaptare cinematografică a unei cărţi există un conflict între imaginaţia privitorului şi viziunea regizorului. În urma lecturii, cititorul speră ca personajele, întâmplările şi spaţiul acţiunii să fie conturate aşa cum i-a dictat imaginaţia. Altfel, amatorii de lectură pleacă de la cinematograf dezamăgiţi, cu argumentul că “filmul nu a respectat cu stricteţe cartea”. De multe ori, regizorii aleg să facă modificări în povestea iniţială, lucru care duce de multe ori la dezamăgirea amatorilor de lectură. Cine nu ar fi indignat de faptul că personajul căruia i-a urmărit fiecare pas este, de fapt, altfel decât şi-a imaginat? De exemplu, de ce în carte un personaj anume e blond, iar în film e brunet? Trăsăturile pot fi atât fizice, cât şi morale, acest fapt depinzând în mare măsură de ceea ce regizorul vrea să transmită. În schimb, filmul reuşeşte să  reducă evenimentele cărţii la esenţial. Pentru un cititor, ar fi destul de greu să întâlnească, de-a lungul filmului, zeci sau sute de personaje, asta dacă facem referire la romane (ce-i drept, se mai folosesc uneori figuranţi).În al doilea rând, oricât de bine ar fi realizată o adaptare a unei cărţi, mereu se vor găsi, dintre cititori, nemulţumiţi care să critice, pentru că viziunea cititorilor nu este aceeaşi cu a regizorului.

În ziua de astăzi, majoritatea adolescenţilor preferă să acorde mai mult timp vizionării unor filme, în dauna lecturii. De ce? Pentru aceştia, e mai simplu să vizioneze un film de 2 ore într-o zi decât să citească o carte groasă într-o lună. Altfel spus, li se oferă pe de-a gata acţiunea întregii cărţi. Ce-i drept, în mintea lor, aceştia îşi imaginează că economisesc timp preţios, destinat altor activităţi (nu intru în detalii), dar nu se gândesc la faptul că ei, în acele două ore, sunt total de acord cu viziunea regizorului şi nu îşi pot forma o opinie proprie despre corectitudinea întâmplării evenimentelor. Totuşi, cei mai mulţi dintre aceştia nu fac diferenţa între a citi şi a viziona un film. Senzaţia pe care o ai atunci când citeşti o carte şi stările prin care treci cu fiecare pagină sunt cu totul altele faţă de emoţiile transmise de un film. Deşi ambele experienţele sunt extraordinare, ele diferă foarte mult.

Mai nou, cu tehnologia 3D implementată în filme, privitorul are ocazia de a fi o parte din film, cu ajutorul unei noi invenţii, şi anume “ochelarii 3D”, care crează o experienţă captivantă, oferind privitorului senzaţia că se află în mijlocul evenimentelor din film. Această tehnologie s-a dovedit a fi una de mare succes, dovadă fiind numărul mare de oameni care frecventează cinematografele 3D. Această nouă tehnologie aduce un plus cinematografiei aflate oricum în continuă dezvoltare, îndepărtând în schimb lectura din rândul tinerilor, lucru trist, dar adevărat.

Şi totuşi, ce alegem?

Recomandarea mea ar fi ca, în acest caz, lectura să ocupe primul loc. Deşi mulţi dintre voi ar aştepta cu sufletul la gură un film, interesaţi-vă mai întâi din ce carte a fost inspirat. Astfel, în urma citirii acelei cărţi, vă veţi putea imagina personajele, locurile descrise şi evenimentele. După ce aţi terminat de citit cartea, puteţi viziona filmul. Astfel veţi putea realiza comparaţii între viziunea voastră şi a regizorului, veţi putea sesiza diferenţe între caracterul personajelor aşa cum îl vedeţi voi şi abordarea regizorului, sau diverse evenimente înlăturate, modificate sau adăugate de regizor, momente care uneori aduc un plus combinaţiei carte-film, alteori pun bazele unui eşec. Totodată, vă sugerez să nu citiţi cartea după ce aţi vizionat adaptarea cinematografică. În momentul în care veţi face asta, veţi avea deja personajele şi evenimentele conturate în minte, veţi şti ce se va întâmpla, iar imaginaţia şi misterul vor dispărea. Aşadar, tinerilor liceeni, acesta e sfatul meu: întâi cartea, apoi filmul!

*Articol publicat în revista „Aripi Tinere” – numărul 26, aprilie 2012

Anunțuri
Comentarii
  1. Tinyurl.com spune:

    “Cartea sau filmul? | Raul Săran” was in fact a wonderful
    read and also I ended up being truly pleased to come across the
    blog post. Thanks a lot-Erwin

  2. - spune:

    Daca o carte este bine scrisa si are toate detaliile necesare (decoruri, portrete, etc), exista un singur mod de a ti-o imagina, deci „viziunea regizorului” nu este un argument prea bun. Daca autorul iti spune ca un personaj e brunet, cu ochi verzi, inalt si cu sprancenele arcuite, nu poti sa ti-l imaginezi ca fiind blond si cu ochi albastri. Chiar as spune ca filmul, daca este bine realizat, poate sa fie superior, deoarece transmite mai multa emotie prin detaliile vizuale si auditive, care sunt percepute mai intens daca sunt simtite, decat daca sunt gandite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s